Cand cuvantul "duh" se intrebuinteaza fara atributul "sfant", el poate fi acceptat si ca suflet si ca inger si ca vant; atunci cand i se atribuie sfintenia, el circumscrie numai persoana a treia a Preasfintei Treimi, ori puterile Ei. Cuprinsul acestui cuvant este aplicat astfel si oricarei suflari nevazute : suflarea gurii lui Dumnezeu. Mai tarziu el cuprinde insusi principiul vietii : sufletul ca putere nevazuta, spirituala care vivifica corpul sau puterile.
Dumnezeu este duh, nu intr-un sens marginit ci in sensul absolut; El este duh in intregimea Treimei cat si in unimea persoanelor, desi Fiul ia trup la implinirea vremurilor, desi persoana a treia poarta chiar numele de sfantul Duh.

In decursul Vechiului Testament se incepe a contura alaturea de persoana lui Dumnezeu-Creatorul si Tatal a toate cate sunt in cer si pe pamant, in aer si in ape; si persoana unui Fiu-Mesia cel promis si hotarat vremurilor si oamenilor ca Mantuitor. Proiectarile persoanei Sfantului Duh sunt estompate de lumina mare a profetiilor si preocuparilor mesianice; abea Testamentul Nou va contura in linii precise si definitive activitatea acestei persoane.
Acest lucru este specificat de Trstamentul Vechiu in cuvintele profetice de la Isaia : "De la început Eu n-am grăit întru ascuns, de când se întâmplă aceste lucruri Eu sunt de faţă". Şi acum, Domnul Dumnezeu mă trimite cu Duhul Său!"

Activitatea mesianica se va imbina astfel cu activitatea Duhului; Mesia se va trimite cu Duhul; ultimile persoane trinitare isi vor incepe opera lor de mari proportii soteriologice, colaborand impreuna, continuandu-Se si asistandu-Se: Fiul si Sfantul Duh, apoi Sfantul Duh singur in opera de sfintire subiectiva, asistat de marirea Fiului din Ceruri.
De aceea, Sfantul Duh impreuna cu toate puterile si harismele Sale este din plin acordat noului Mesia : "O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da. Şi Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei-credinţe. Şi-L va umple pe El duhul temerii de Dumnezeu. Şi va judeca nu după înfăţişarea cea din afară şi nici nu va da hotărârea Sa după cele ce se zvonesc, Ci va judeca pe cei săraci întru dreptate şi după lege va mustra pe sărmanii din ţară. Pe cel aprig îl va bate cu toiagul gurii Lui şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel fără de lege."; iar in alt loc : " Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care binevoieşte sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu şi El va propovădui popoarelor legea Mea."

Timpul venirii aceste persoane ne este redat profetic si fara putinta unei contraziceri : "Atunci voi vărsa peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului duh de milostivire şi de rugăciune, şi îşi vor aţinti privirile înspre Mine, pe Care ei L-au străpuns şi vor face plângere asupra Lui, cum se face pentru un fiu unul născut şi-L vor jeli ca pe cel întâi născut."

Alaturi de distincta persoana persoana mesianica a Fiului lui Dumnezeu, mare Imparat, Arhiereu si Profet; aflam astfel si distincte precizari asupra unei a treia persoane, care va veni impreuna cu Mesia, nicidecum identica cu El sau sufletul Lui si care va lucra cu puteri divine impreuna cu Mesia.

Despre Sfantul Duh si despre lucrul sau aflam marturii in Testamentul Vechiu, inca din primele momente ale Genezei cosmice. El are putere dumnezeiasca lucratoare si colaboreaza de asta data alaturi de Dumnezeu-Creatorul si Tatal :"intunerec era deasupra adancului si Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor". Lucrarea Duhului Sfant este dintru inceputurile Sale, lucrare viufacatoare. Cu Duhul sau, Dumnezeu invie lucrul din tarana al mainilor Sale: "si s-a facut omul fiinta vie"; "cu Duhul Sau Dumnezeu zideste omul inlauntrul sau".
De aceea si psalmistul se tangue :"Iar de-ti intorci Tu fata, ei se ofilesc; de le iei Duhul, mor si in tarana se prefac".

Duhul Sfant actioneaza atat in decursul Testamentului Vechiu cat si in decursul Testamentului Nou, independent si deplin personal primind neprecupetit atribute divine (intelepciune, intelegere, stapanire, bunatate, sfatuire, tarie, cunostinta, buna credinta), care culmineaza cu sfintenia absoluta, atriut eminamente al Divinitatii.

Puterea Sa si-o manifesta Duhul Sfant in Samson si Ghedeon; inteleciunea Sa in intreaga Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului Testament,prin inraurirea supranaturala a sfintilor autori la scriere; bunatatea Sa, prin mangaierea neintrerupta a tuturor generatiilor de crestini de dupa moartea si preamarirea Domnului.

(Cules din "Despre Duhul Sfant-sinteza pnevmatologica" de preot dr. Petru Rezus, Sibiu, 1941)