Sfântul Maxim Mărturisitorul a trait intre anii 580-662 si a fost monah, mistic bizantin, autorul unor opere importante pentru teologia Bisericii răsăritene. Textele sale mistice au fost incluse în Filocalia. Tratează mai ales despre iubire ca şi concept creştin, dar are şi o importantă exegeză asupra unor autori cum ar fi Dionisie Areopagitul sau Grigore de Nazianz. Supranumele de Mărturisitorul provine din faptul că nu a cedat insistenţelor imperiale de a trece la Monotelism, în ciuda torturilor la care a fost supus.
Din punct de vedere filosofic, foloseşte un vocabular platonician, abordând şi subiecte de interes pentru istoria filosofiei, cum ar fi problema cunoaşterii, proleme ontologice, cosmologice şi antropologice; poziţia sa fiind una creştină.
Viata

Sf. Maxim Mărturisitorul s-a născut într-o familie nobilă, în apropierea Constantinopolului. Rămas orfan la vârsa de 9 ani, a fost încredinţat unei mănăstiri din Palestina. În 614 se retrage la o mănăstire din Chrysopolis, pe malul estic al Bosforului, iar după alţi 10 ani se mută în Mănăstirea Sfântul Gheorghe din Cyzic. În 626 va pleca şi de aici. Se găseşte apoi mai mult timp în Cartagina, tot ca monah, unde, în anul 646 are o dispută cu viitorul şi fostul patriarh al Constantinopolului, Pyrrhus.
Devine principalul apărător al Ortodoxiei împotriva ereziei monotelite.
La 649 apare la Roma, pregătind Sinodul condus de Papa Martin I, de condamnare a Monotelismului. În 653 este adus cu forţa la Constantinopol, împreună cu Papa, deoarece Împăratul susţinea Monotelismul, iar în 655 vor fi condamnaţi. Sf. Maxim e trimis în exil la Bizya, în Tracia. La 656, împăratul Constantin al II-lea îl aduce la Constantinopol şi încearcă să îl determine să treacă de partea Monoteliştilor, dar Maxim refuză. Este torturat şi trimis din nou în exil, la Terebesis, în Tracia.
În anul 662 este adus din nou la Constantinopol, cu noi persuasiuni de trecere la Monotelism. Refuză a doua oară, este torturat, împreună cu ucenicul său Anastasie, prin tăierea limbii şi a mâinii drepte.
Este aruncat din nou în exil, pe coasta orientală a Mării Negre. Acolo moare la vârsta de 82 de ani, epuizat de torturi dar fără să fi făcut nici o concesie de la Ortodoxie.

Concepţia Sfântului Maxim Mărturisitorul este marcată de scrierile Sf. Dionisie Areopagitul. Vocabularul platonician prezent în textele Sf. Maxim Mărturisitorul conferă acestora o valoare filosofică însemnată. Dacă aristotelismul poate fi urmărit lexical în Scolastica Apuseană şi conectat astfel la gândirea modernă, destinul platonismului în Evul Mediu interferă până la un moment dat cu opera gânditorilor bizantini. Recuperarea platonismului în Renaşterea Occidentală va avea loc şi prin intermediul unor minţi infuzate de platonismul oriental, cum va fi cazul lui Nicolaus Cusanus, inspirat cu siguranţă de textele lui Maxim Mărturisitorul.
Accentul care identifică gândirea sa este ideea conform căreia întregul Cosmos are un model liturgic şi fractalic: întregul este prezent în fiecare parte iar părţile nu alcătuiesc Unitatea prin simplă însumare.

Scrieri filocalice

"Omul fiind facut la inceput de Dumnezeu si asezat fiind in Rai, a calcat porunca si prin aceasta a cazut in stricaciunea mortii. Pe urma, fiind carmuit prin Providenta felurita a lui Dumnezeu generatie dupa generatie, a staruit totusi sa sporeasca in rau, fiind dus de feluritele patimi ale trupului, pana la deznadejdea de viata. Din aceasta pricina Fiul cel unul nascut al lui Dumnezeu, Cuvantul cel mai dinainte de veci, care este Dumnezeu Tatal, izvorul vietii si al nemuririi, ni s-a aratat noua celor ce sedeam in intunericul si in umbra mortii. Intrupandu-se din Duhul Sfant si din Fecioara Maria, ne-a aratat chipul unei vietuiri de forma dumnezeiasca."

"  Nimeni din cei robiti de materia lumii nu poate sa imite pe Domnul. Dar cei ce pot zice: ''Iata noi am lasat toate si am urmat Ţie'', acestia primesc puterea sa-L imite pe El si sa implineasca toate poruncile Lui. Zice fratele: Toata puterea? Raspunse batranul: Auzi-L pe El zicand: ''Iata v-am dat voua puterea sa calcati peste serpi si scorpii si peste toata puterea vrajmasului; si nimic nu va va vatama pe voi''. Aceasta putere si stapanire primind-o, Pavel zice: ''Faceti-va urmatorii mei precum si eu al lui Hristos''. Sau iarasi: ''Nu este acum osanda asupra celor ce sunt in Hristos, care nu umbla dupa trup, ci dupa duh''. Sau iarasi: ''Iar de sunt ai lui Hristos, au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele lui''. Si iarasi: ''Mie lumea mi s-a rastignit, ca si eu lumii''. Despre aceasta stapanire si ajutor proorocind David a zis: ''Cel ce locuieste intru ajutorul Celui Preainalt se va odihni sub acoperamantul Dumnezeului cerului. Si va zice Domnul: ajutorul meu esti si scaparea mea, Dumnezeul meu, si intru El voi nadajdui''. Iar putin dupa aceea: ''Peste aspida si vasilisc vei pasi si vei calca peste leu si balaur, caci va porunci ingerilor Sai pentru tine, ca sa te pazeasca pe tine in toate cararile tale''. Iar cei ce se lipesc de trup si iubesc materia lumii, asculta, ce aud de la Acela: ''Cel ce iubeste pe tatal sau, sau pe mama sa, mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine!'' Iar dupa putin: ''Cel ce nu ia crucea sa ca sa-mi urmeze Mie nu este vrednic de Mine''. Si: ''Cel ce nu se va lepada de toate avutiile sale nu poate sa imi fie ucenic''. Asadar cel ce vrea sa se faca ucenicul Lui si sa se afle vrednic de El si sa primeasca de la El putere impotriva duhurilor rautatii se desface de toata legatura trupeasca si se goleste de toata impatimirea dupa cele materiale si asa ia lupta cu vrajmasii nevazuti pentru poruncile Lui, precum insusi Domnul ni S-a facut pe Sine pilda, ispitit fiind in pustie de catre capetenia lor, iar dupa ce a venit in lume, de catre cei stapaniti de acela."