Postul Paştelui, cea mai importantă perioadă de pregătire pentru sărbătoarea „Învierii Domnului“, este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi de durată ale Bisericii Ortodoxe, de aceea este numit şi Postul Mare. Durata lui este de 40 de zile. Cum anul acesta Învierea Domnului va fi prăznuită pe data de 4 aprilie, de luni, 15 februarie, potrivit rînduielilor bisericeşti, va începe Postul Sfintelor Paşti

Postul nu este un scop in sine. Trebuie sa privim intotdeauna acest timp de penitenta in legatura cu Invierea lui Hristos. Un motiv de bucurie, bucurie pe care o putem trai si trebuie sa o traim in timpul Postului Mare. Invierea lui Hristos este cea mai mare sarbatoare a Crestinatatii. Postul Mare, pregatirea primirii in inima curata a acestei sarbatori. Poti trai pentru o bucurie, bucurandu-te. Sa intelegem bine la ceea ce suntem chemati sa traim in aceasta perioada a Postului Mare. Sa traim timpul postului ca un timp in care, examinandu-ne constiintele, golim tot ceea ce este pacat pentru a ne umple de iubire si sfintenie.
Postul este o stare spirituală de jertfă sau ofrandă a celui ce posteşte, dar este o stare de jertfă sau ofrandă de sine dorită în mod liber şi după puterea fiecăruia. Postul este semnul iubirii, ca unire în rugăciune a omului credincios cu Dumnezeu Cel netrecător şi nelimitat, Cel ce Se află mai presus de lucrurile trecătoare şi limitate din lumea aceasta. Deci postul susţine rugăciunea omului credincios care face din relaţia şi legătura sa cu Dumnezeu centrul şi sensul sau lumina vieţii sale.

Postul nu înseamna numai alimentatie fara carne, lapte, branza si oua, ci mult mai mult, respectiv iertare, împacare, bunatate si rabdare. Postul vine din grecescul «asceza» si înseamna exercitiu. Deci, perioada postului este o perioada în care oamenii trebuie sa faca exercitii pentru a fi mai buni, mai întelepti, mai blanzi, sa priveasca mai mult la ei si mai putin la cei din jur, sa nu fie lacomi la mancare chiar daca alimentele sunt fara carne sau lactate, pentru ca lacomia este un pacat. In plus, sunt scutiti de la post copiii, batranii, militarii, oamenii care calatoresc si bolnavii. Mai mult, este preferabil ca o persoana sa posteasca fie si o singura zi, daca nu poate mai mult, dar în acea zi sa fie respectata traditia ortodoxa.

Postul propriu-zis este comparat cu calatoria de patruzeci de zile a poporului evreu in pustiu. De-a lungul acestei calatorii, Dumnezeu a savarsit mai multe minuni si, prin analogie, acelasi model de explicatie este dat de Sfintii Parinti celor patruzeci de zile de Post. Ultima saptamana a Postului care precede sarbatoarea este Saptamana Mare, care incepe cu Duminica Floriilor si se termina cu Duminica Pascala. Sarbatoarea Pastelui incepe de fapt cu Duminica Floriilor, cind se sarbatoreste intrarea lui Hristos in Ierusalim.

Există o legătură spirituală între postul Mântuitorului de 40 de zile, pe de o parte, şi izgonirea lui Adam din rai pentru că nu a postit, pe de altă parte. Postul Sfintelor Paşti se referă deodată la greşeala lui Adam celui dintâi şi la îndreptarea ei de către Hristos, Noul Adam. Nu întâmplător, duminica aceasta ultimă dinainte de începerea postului se numeşte şi Duminica Izgonirii lui Adam din rai. Adam a fost izgonit din Rai :pentru că nu a ascultat de Dumnezeu, nu a postit (nu s-a înfrânat) şi nu s-a pocăit după ce a greşit, ci a dat vina pe femeie, iar femeia pe şarpe. În concluzie, putem spune că, în această perioadă a Postului Sfintelor Paşti, şi noi suntem chemaţi să îndreptăm comportamentul lui Adam cel vechi din noi, nu dând vina pe alţii, nu acuzând sau judecând pe alţii, ci plângând păcatele noastre, judecându-ne pe noi înşine în Taina Pocăinţei sau a Spovedaniei, smerindu-ne pe noi înşine şi cerând iertare.

In ziua de joi a Saptamanii Mari, clopotele inceteaza sa mai bata. Vor mai bate doar in Sambata Mare. Aceasta zi este, totodata, si inceputul chinurilor Mantuitorului. Vinerea este ziua rastignirii lui Hristos, cea mai mare zi de post. In aceasta zi nu se obisnuiau muncile legate de cultivarea pamintului sau de cresterea animalelor, nu se aprindea foc si nu se cocea paine.

Postul religios si cel de vindecare se suprapun de mii de ani, deoarece experienta a dovedit ca postul si rugaciunile pot vindeca trupul de boala si in egala masura pot elibera spiritul, favorizand dialogul cu Dumnezeu. Dialogul cu Dumnezeu se realizeaza prin rugaciune, meditatie, ganduri si fapte bune insa este incomplet fara post.Aceasta sarabtoare crestina trebuie primita cum se cuvine: curat la trup dar si la suflet. Si daca curatirea trupeasca se poate face usor, in cele cateva saptamini de post, curatirea sufleteasca se face prin rugaciune si spovedanie. Iar primavara este propice curatirilor de tot felul. Efectele pozitive ale rugaciunii sint inlaturarea senzatiei de frica si de depresie, intarirea vointei, mentinerea sanatatii la "trup si la minte", favorizarea vindecarii in cazul celor bolnavi, sau puterea de a suporta mai usor boala.

Rugaciunea este considerata respiratia spiritului, in lipsa ei sufletul se sufoca. Iar postul este o desprindere partiala si temporara de biologic, favorizand apropierea de planul spiritual si comunicarea cu Dumnezeu. Credincioşii trebuie să se spovedească în prima săptămână din post şi apoi în ultima şi apoi, dacă primesc dezlegare din partea părintelui duhovnic, să primească Sfânta Împărtăşanie după ce şi-a făcut rugăciunile dinaintea Împărtăşaniei.

Postim pentru că Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât darurile Lui materiale pe care le consumăm. Ne încredinţăm Lui, pentru că la El este Izvorul vieţii noastre. Postul este dor de cer, de viaţă şi bucurie veşnică.