Prima saptamana a Postului Mare, denumit popular Paresimile, sta sub semnul figurii mitice a Santoaderului. Numita Saptamana Caii lui Santoader, in aceasta perioada se sarbatoresc inceputul de an agrar si venirea primaverii

Printr-un paralelism, prima şi ultima săptămână ale postului sunt numite Mari, datorită semnificaţiilor sacre de care dispun. Nu întâmplător toate zilele săptămânii se bucură de un tratament aparte.
De exemplu intâia luni a Postului Mare se dovedeşte a fi un moment deosebit de important în viaţa ţăranului, indiferent de ocupaţia pe care acesta o avea. Este o zi a interdicţiilor, printre care cele mai importante sunt cele de pregătire fizică a postului. Pe lângă curăţarea vaselor de impurităţile din perioada Cârnilegilor, era nevoie şi de o curăţenie a organismului, care se făcea prin intermediul unor alimente ce căpătau valoare rituală (borş simplu, de exemplu; tot acum se pregătea ritual acest ingredient, care va deveni indispensabil în toată această perioadă plină de privaţiuni).

Marţea Vaselor; Marţea Încuiată; Marţea Sântoaderului; Marţea Ciorilor; Marţea Furnicilor; Marţea Trăsnetului
Deosebit de bogată în reprezentări, a treia mare zi a Lăsatului de Sec o constituia ziua de marţi, a cărei concentrare de sacralitate este materializată în numeroase practici şi interdicţii. Ea este Marţea Vaselor, Marţea Încuiată, când se închide practic orice portiţă către zilele precedente: acum se spală, pe alocuri, vasele de dulce şi se mănâncă ritual urzică fiartă.

Miercurea Strâmbă (numită eufemistic Frumoasă), ce atrage după sine interdicţii totale de muncă.

Joia Iepelor; Joia Tuturor Juvinelor, Joia Furnicilor; Joia Ciorilor; Joi-Mărica
O altă zi de sărbătoare, de fapt, din nou, mai multe zile de sărbătoare suprapuse, consacrate atât patronilor (Joimăriţa), cât şi dăunătorilor (jivine, furnici, ciori) şi, nu în ultimul rând, protecţiei animalelor.

Vinerea Sântoaderului; Vinerea Furnicilor; Vinerea Ierbii; Vinerea Omanului. Se obisnuieste ducerea colivei Sântoaderilor la biserică, totdeauna vineri după începerea Păresimilor. Grâul din această colivă e bun de gustat contra frigurilor şi peste tot anul.

Sân-Toader, Sân-Toaderul cel Mare; Sâmbăta Cailor, Sâmbăta Sântoaderului; Sâmbăta Ursului
Un fel de combinaţie între reprezentarea creştină, fastă, a Sf. Toader, şi elementele lumesti care-i sunt atribuite (materializate în special de caii însoţitori), Sântoader este unul dintre sfinţii cei mai bine reprezentaţi ai calendarului popular. Nu este numai un model exemplar de comportament moral (minunile sfântului creştin), în virtutea căruia a fost învestit cu paza preceptelor comunitare („dacă vreo fată mare necinsteşte prin vreun lucru femeiesc nepotrivit ziua aceasta, atunci Sântoader îşi trimite caii“); în ciclul cosmic, el este unul din păzitorii soarelui pe drumul pe care acesta îl face pe bolta cerească, un cavaler impasibil însoţit de o herghelie de cai

Sf. Teodor se serbează ca cel dintâi comandant al oştirilor, pe steagul cărora era chipul său. Sâmbăta Sântoaderilor se serbează pentru minunile Sfântului Teodor. El a omorât un năprasnic şarpe, care îngrozise lumea. El a încălecat pe un cal alb şi a omorât un şarpe, care mânca pe fiecare an câte un copil şi era să mănânce şi o fată de împărat. Venind rândul unei fete de împărat ca s-o mănânce şarpele, Sf. Toader a încălecat un cal alb, a găsit şarpele şi l-a omorât. Sfântul Toader ţine pe dracul de păr. Caii lui Sântoader se ţin, ca să nu tragă demonul de coada cailor. Postul se face întru amintirea unei minuni, de pe timpul împăratului Domiţian, care prigonea pe creştini şi care în Săptămâna Mare a dat ordin să se taie vite şi să se arunce prin fântâni, fiindcă creştinii posteau.El dorea ca să-i silească să bea, dar creştinii n-au băut şi n-au mâncat nimic toată săptămâna până vineri. Atunci Sf. Toader a făcut o minune, căci el era o căpetenie a lor şi, făcând rugăciuni, a plouat (sau a izvorât apă), iar el i-a sfatuit să fiarbă grâu, asa incat au mâncat vineri şi sâmbătă grâu fiert. Romanii, de ciudă, l-au ars pe Sf. Toader. Şi întru amintirea aceea se duce la biserică în ziua de Sf. Toader grâu.

Sâmbătă sătenii fac colăcei cu flori, care se numesc brânduşei, şi se dau de pomană pentru cei morţi. Se împart lumânări pentru sănătate. Se mănâncă în acesta zi porumb sau grâu fiert. În ajunul acestei zile femeile fac mălai şi fac covaşă, pentru a le avea pentru a doua zi, căci această mâncare îi place straşnic lui Sântoader. Femeile frământă pâine şi dau cailor de sănătate. Cine are cai face pomană sau să împarte câte ceva. Alergarea cailor: Caii lui Sântoader fac întrecere cu caii. În această zi se lasa caii sa alerge, în amintirea Cailor lui Sântoader, ca să nu le crape pielea vara, ca să fie iuţi şi sănătoşi peste an ca caii lui Sântoader, cu care aleargă după soare. Toţi flăcăii care au cai mai buni se adună la un loc şi de acolo pleacă la oarecare depărtare de comună, în urmă se dă drumul cailor şi acela care fuge mai tare este lăudat de toţi cei care privesc la această întrecere.

Duminică; Tăiatul nucilor
În această zi se crestează în lung scoarţa nucilor încuiaţi, ca să crească nucile mari şi uşor de spart.

(http://www.sfintele-pasti.com/)