Chiar si a doua venire a personajului hristic exprima ideea de incheiere, iar nu pe cea de reluare si iterativitate. Mantuitorul nu mai vine calare pe asin, nici ca "Ecce Homo" sau ca Rastignit, ci ca Judecator pentru a nimici raul din lume si lumea cea rea incapabila de alternativa. Cerul cel nou si Pamantul cel nou nu sunt o reluare ciclica, ci o Creatie noua :" Dar noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea."(2Petru 3,13). Fenomenele premergatoare sfarsitului sunt consecinte ale pacatului anti-ecologic, ale pacatului impotriva legilor vietii; dar ele reprezinta concomitent si un ansamblu de masuri punitive. Matei 24 si Apocalipsa 6 proorocesc in limbajul vremii, razboaie, scumpete, inflatie, epidemii, foamete, diverse catastrofe naturale. Credinciosii sunt preveniti ca vor aparea profeti si hristosi falsi, ca iubirea va slabi, necredinta va lua amploare, prigoana va fi dezlantuita impotruva crestinilor, ca va aparea Antihristul in chipul unui dictator, om politic nelegiuit. Toate acestea trebuie sa vina :" Iar când veţi auzi de războaie, şi de zvonuri de războaie, să nu vă tulburaţi, căci trebuie să fie, dar încă nu va fi sfârşitul."(Marcu 13,7 si urm.) pentru ca Satan desi invins, inca nu e nimicit si unelteste in continuare impotriva creaturii, ispitindu-i si seducandu-i pe oameni, indrumandu-i la necredinta, impotrivire si hula. Inainte de a fi nimicit definitiv, raul trebuie sa ajunga in parga.
Nu se stie exact cand va veni sfarsitul :"Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl."(Matei 24,36). In orice caz, credinciosii nu trebuie sa-l grabeasca. Dimpotriva ei trebuie sa contribuie la evitarea raului in orice chip :"Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului."(1Tesaloniceni 5,22), ei sunt chemati la marturisire, vestire si pocaire. In numele sperantei, momentul escatologic e tratat ca si cum nu ar exista, intrucat fiind efectul pacatului, el are consecinte fatale numai pentru pacatosi. Astfel ca pentru credinciosi ocrtotirea naturii constituie in continuare o preocupare, pana in ajunul dezastrului,provocat nu de ei, ci de cei care au refuzat alternativa crestina, nasterea din nou.
Escatologii se cred realisti: omul si natura sunt imperfecti, ba chiar autodestructivi. Natura nu trebuie idealizata, omul nu trebuie considerat "bun dela natura", utopia societatii umane drepte si perfecte trebuie respinsa. Daca omul va fi bun vreodata, el va fi bun numai de la Dumnezeu; motiv din care randuiala divina trebuie promovata de pe acum. Realismul escatologilor sustine perspectiva perfectionista de pe pozitii dedublate, adica stiind de inevitabilitatea dezastrului iminent. Literatura escatologica a avut un ciudat efect invers : in loc sa duca la descurajare, la pasivitate, la desperare, ea a generat un feed-back si o data cu acesta, o sumedenie de alternative la dezastru. Ea a provocat mai mult decat orice alt fenomen spiritual, proliferarea impotrivirii new-age-iste si si-a adus involuntar contributia la conturarea paradigmei viitorului.
Impresionant castel aerian, strafulgerat de luminile stridente ale Fiului Pierzarii, filosofia New Age ne fascineaza astazi pana la sacrificarea luciditatii in numele luciditatii si pe altarul ei. Oare nu a avertizat apostolul vizionar : "Luaţi aminte să nu vă fure minţile cineva cu filozofia şi cu deşarta înşelăciune din predania omenească, după înţelesurile cele slabe ale lumii şi nu după Hristos."(Coloseni 2,8) ?
Dar omenirea mai are o alternativa : sa-L urmeze pe Cel care a afirmat despre Sine : "Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii."(Ioan 8,12)
(Bruno Wurtz)
