În calendarul ortodox săptămâna a cincea a Postului Paştelui – sunt menţionate, în zilele de miercuri şi vineri, Denii, a Canonului celui Mare şi a Acatistului Născătoarei de Dumnezeu.
Prin caracterul şi conţinutul lor, deniile sunt unicate în cultul divin ortodox. Cuvântul „denie” vine de la slavonescul „vdenie” şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Mai precis, denia este slujba utreniei sau „de dimineaţă” care se săvârşeşte seara, în ajun. Denia se deosebeşte de priveghere, care înseamnă tot slujbă de seară, prin faptul că se referă numai la utrenia săvârşită seara.
Dacă privegherea se săvârşeşte în ajunul sărbă torilor importante, deniile se săvârşesc numai în două săptămâni din timpul unui an bisericesc şi anume: în săptămâna a cincea şi a şaptea (sau a Patimilor) din Postul Paştelui. Cele două denii din săptămâna a cincea sunt utreniile zilelor de joi şi sâmbătă săvârşite seara, în ajun. Slujba este o utrenie de post care înglobează în ea cele două piese imnografice foarte importante şi frumoase: Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, imnograf din secolul al VIII-lea (praznuit la data de 4 iulie) şi Acatistul Bunei Vestiri, atribuit patriarhului Serghie al Constantinopolului (sec. VII). Prima piesă imnografică, cunoscută şi sub numele de Canonul de pocăinţă este alcătuit din 250 de imnuri sau strofe în care autorul exprimă în formă întraripată zdrobirea inimii celui păcătos, constituind un imn statornic spre pocăinţă. Cea de a doua compoziţie imnografică, Acatistul Bunei Vestiri, este un imn de laudă închinat Maicii Domnului, alcătuit din 24 de strofe. Această piesă imnografică dă expresie sub formă poetică, învăţăturii Bisericii despre Maica Domnului.
Dupa tipicul bisericesc, denia nu incepe seara ci la ceasul al 7-lea din noapte, adica la ora 0:00 sau miezul noptii. Aceasta randuiala este mentionata explicit in Triod la Utrenia din Sfanta si Marea Joi (denia de miercuri seara), unde Triodul mai mentioneaza si ca Miezonoptica nu se mai canta in biserica. Inceperea deniei la ceasul al saptelea din noapte mai este pomenita inca o data la Utrenia din Sfanta si Marea Sambata, supranumita si Denia Prohodului Domnului. Aceeasi mentionare o mai intalnim inca o data in Penticostar la inceputul utreniei din noaptea Invierii Domnului, cunoscuta in popor sub numele de slujba invierii Domnului. Din aceasta trecere in revista se trage concluzia ca deniile incep seara numai in parohiile de mir, ca pogoramant pentru neputinta privegherii, si ca aceasta este exceptia, nu regula. Oricine a stat pana la sfarsitul unei denii si a auzit Doxologia (mica sau mare), se va fi intrebat de ce spune rugaciunea “Invredniceste-ne, Doamne, in ziua aceasta fara de pacat sa ne pazim noi” cand, de fapt, tocmai a inceput seara. La fel, la praznicele imparatesti, nu se mai zice Miezonoptica, ci se face slujba de priveghere constand din Vecernia Mare si Utrenia impreunate. Traditional, la slavoni, aceste privegheri sant numite tot denii (vsenoshchnoe bdenie). Aceste privegheri, insa, incep de obicei inainte de ora 0:00 din cauza Litiei, componenta a Vecerniei Mari: se stie ca nici un aliment, si deci nici painea binecuvantata de la Litie, nu poate fi consumat dupa ora 0:00, ca ajunare pregatitoare pentru primirea Impartasaniei.
Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă, mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!
Îngerul cel mai întâistătător, din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Şi împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spăimântat şi a stat, strigat către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, cea prin care răsare bucuria;
Bucură-te, cea prin care piere blestemul;
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut;
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei;
Bucură-te, înălţime, întru care anevoie se suie gândurile omeneşti;
Bucură-te, adâncime, care nu te poţi vedea lesne cu ochii îngereşti;
Bucură-te, că eşti scaun Împăratului;
Bucură-te, că porţi pe Cel ce poartă toate;
Bucură-te, steaua, care arăţi Soarele;
Bucură-te, pântecele dumnezeieştii întrupări;
Bucură-te, cea prin care se înnoieşte făptura;
Bucură-te, cea prin care prunc se face Făcătorul;
Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară!
Sursa : http://www.nistea.com/
