Avand in vedeere importanta lucrarii caritative in Biserica, preotii devin slujitori sau administratori ai Sfintelor Taine, ei insisi savarsitori ai milei crestine, in pofida tuturor greutatilor din viata. Chiar daca ar exista doar un singur om intre pastoritii preotului care se lupta din greu cu saracia si mizeria, inima preotului trebuie sa sangereze de durere. Sfantul Ioan Gura de Aur se plangea intr-una din Omiliile sale ca preotii sunt atat de ocupati cu administrarea averii bisericesti, incat nu le mai ramane timp sa se ocupe de lucrarea samariteana sau caritativa. Despre Sfantul Grigorie cel Mare, ierarhul Romei, se spune ca intr-o zi voind sa slujeasca Sfanta Liturghie a fost instiintat ca pe strazile Romei a murit de foame un cersetor. Atunci marele ierarh, la auzul acestei stiri a parasit altarul, si-a dezbracat vesmintele si apoi a zis :"Se poate ca in orasul meu sa moara de foame un om iar eu sa nu stiu nimic ?" In acea zi Sfantul Grigorie nu s-a simtit vrednic sa stea in fata Sfantului Altar spre a savarsi Sfanta Jertfa Euharistica. Cu adevarat gest vrednic de un preot.

Cine are mai des ocazia sa savarseasca lucrarea caritativa decat preotul ? Mereu, el intalneste lipsa si mizeria sub toate aspectele : la patul bolnavului, la scoala, in inchisoare, in spitale, in scaunul de spovedanie, in familii sarace, la azile de batrani parasiti de dragostea familiei, in casele vaduvelor impovarate de durere si de griji. Deci suferinta trupeasca si morala il intampina pe preot la orice pas, in fiecare zi. Iata de ce lucrarea caritativa sau opera samarineana nu poate fi separata de misiunea preoteasca. Clerul are valoare in masura in care impartaseste dragoste.

Sfanta Scriptura ne ofera atatea exemple de milostenie si ne indeamna prin glasul Mantuitorului : "Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni. Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă."(Mt 5, 13-14). In Noul Testament, dragostea fata de aproapele nu este separat de dragostea fata de Dumnezeu. Porunca cea noua a dragostei trebuie tradusa in viata activa a fiecarui crestin, fiindca credinta poate creste numai daca devine lucratoare prin fapte bune. Fapta crestina este cea mai destoinica predica pentru castigarea sufletelor credinciosilor. Edificatoare in acest sens sunt cuvintele Sfantului Iustin Martirul si Filosoful :"Crestinii cu buna stare daruiesc ale lor cat voiesc. Darurile adunate astfle se incredinteaza conducatorului (episcop sau preot) care distribuie din aceste ajutoare vaduvelor si orfanilor sau acelora care in urma unor boli sau din alte pricini au ajuns in stramtorare, precum si celor din inchisori si calatorilor."

Sfantul Clement Alexandrinul explica rostul milosteniei astfel :"Viata intreaga a crestinului este o sarbatoare, o neintrerupta jertfa de rugaciune, de lauda, de multumire , de milostenie." Sufletele in care locuia cu adevarat Hristos nu puteau ramane pasive la vederea multimii de oropsiti ai vietii : flamanzi si goi, bolnavi si suferinzi, care se adunau in preajma Bisericii. Facand referire la acestia toti, Sfantul Ioan Gura de Aur spunea :"M-am ridicat astazi sa va vorbesc despre un lucru drept si folositor voua. Saracii orasului nostru sunt cei care m-au silit sa vorbesc despre acest lucru. Si m-au silit nu prin cuvinte de rugaciune si nici prin hotararile pe care le-ar fi luat la vreo intrunire a lor, ci prin privelistea dureroasa pe care o ofera ei trecatorilor. Grabindu-ma sa vin la voi, cum treceam pe strazile stramte si prin pietele mari, am vazut stand si cersind multime mare de napastuiti ; orbi, ciungi, oameni acoperiti de rani si am inteles ca ar fi cea mai mare, cea mai ingrozitoare impietrire a inimii sa nu va vorbesc despre ei, facand apel la dragostea voastra."

Sfantul Grigorie de Nazianz adauga :"pana esti sanatos si bogat ajuta pe cei lipsiti. Fii celor nenorociti Dumnezeu, imitand milostenia lui Dumnezeu." Ajungem la concluzia ca Biserica este, in esenta sa, cea mai ideala asociatie a dragostei. Convinsi de acest adevar, sa facem cu totii - preoti si mireni - ca fiecare parohie sa devina, in cel mai autentic inteles al cuvantului, o institutie a dragostei. Realizand aceasta opera samariteana ne achitam de o inalta misiune ce ne-a fost incredintata." Fraţii şi ajutorul sunt folositoare la vremea necazului; iar mai mult decât amândoi va izbăvi milostenia."

Pr. Lector. Nechita Runcan