“Credinciosii din Antiohia au fost cei dintai care primira numele de crestini (christiani). Pana atunci urmatorii lui Iisus se numeau : “credinciosi”, “frati”; “sfinti”…

Sfanta Fecioara Maria nu este unica doar pentru Dumnezeu ci si pentru sfinti. Psalmistul declara : "Scumpa este inaintea Domnului moartea cuviosilor Sai" (Psalm 116, 15). Daca pretindem ca Il iubim pe Hristos si dorim sa ne unim inimile cu a Lui, nu ar trebui ca aceia care Ii sunt Lui scumpi sa ne fie la fel si noua ? Toti acesti lucratori binecuvantati care s-au ostenit cu vitejie sa ridice Evanghelia impotriva fortelor intunericului. Ei care au savarsit minuni si vindecari cu puterea Duhului, care si-au varsat sangele de dragul iubitului lor Stapan - pe acesti sfinti Dumnezeu Insusi ii cinsteste. Daca avem in jurul nostru atata nor de marturii, cum putem sa-i ignoram ? (Evrei 12,1) :" De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte."

Totusi ca protestant, am gasit ca este cat se poate de usor sa-i ignori.In primul rand nu vroiam sa fiu ca romano-catolicii. Dar in lipsa mea de cinstire pentru cei care s-au luptat lupta cea buna si si-au incheiat misiunea,am demonstrat sa individualismul cu inima rece si egocentric a sufocat adevaratul duh de iubire din viata mea. De curand am vazut vechea mea atitudine ilustrata intr-o conversatie pe care am avut-o cu un prieten protestant. Venise vorba despre femeia samarineanca de la fantana lui Iacob (Ioan 4).
I-am mentionat prietenului meu ca Traditia Bisericii ne spune ca numele de botez al femeii era Fotini "purtatoare de lumina" si ca a fost martirizata la cativa ani dupa convertire. Prietenul meu a chicotit batjocoritor si a spus :"De unde stii ca este adevarat ? Si mai important inca, ce importanta are ?"

Desconsiderarea prietenului meu este usor de inteles. A-i sti numele nu are nici o importanta, atata timp cat credinta tine de niste principii spirituale rationale pe care incerc sa le aplic in viata mea. Atata timp cat crestinatatea mea se refera doar la "Hristos si la mine", nu exista nici un temei de a ma gandi si la altcineva in afara de Hristos si de mine. Atata timp cat mantuirea mea e mai degraba contractuala si are loc prin satisfacerea unui Judecator furios, ceilaltui oameni nu conteaza prea mult.Cand credinta mea este mai mult in minte decat in inima,ce importanta are ca numele femeii era Fotini?

Romani 15,16 :"Ca să fiu slujitor al lui Iisus Hristos la neamuri, slujind Evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca prinosul neamurilor, fiind sfinţit în Duhul Sfânt, să fie bine primit."

Dar daca credinta mea inseamna sa traiesc in iubire cu Dumnezeu si cu Biserica Sa, sa iubesc tot ce iubeste El,lucrurile sunt diferite. Fotini este numele unei sfinte a lui Dumnezeu mentionata in Noul Testament, scumpa Fiului Sau, pentru ca traieste in Prezenta Lui. Istoria sa s-a desfasurat astfel : cand a parasit acea fantana, a petrecut o viata intreaga propovaduind Vestea cea Buna. Intr-o zi de care Hristos si Biserica Sa isi aduc bine aminte, Fotini si familia sa s-au dus cu curaj in fata tronului tiranului Nero si i-au propovaduit Evanghelia. Ei s-au dus catre mortile lor fara teama (traditia spune ca au aruncat-o pe Fotini cu capul in jos intr-o fantana), dar nu inainte de a fi convertit multi dintre membrii curtii lui Nero. Credincios promisiunii Sale, Iisus Hristos i-a primit in Prezenta Sa cu bucurie si cinste. "Tuturor celor ce sunteţi în Roma, iubiţi de Dumnezeu, chemaţi şi sfinţi: har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos"(Rm 1,7)

Ca crestin ortodox, credinta mea in Hristos presupune o relatie cu ceilalti care cheama Numele Lui- aici in Biserica, sau in Rai. Este vorba, de la inceput pana la sfarsit, despre iubire. Credinta mea presupune iubirea si cunoasterea celorlalti oameni, nu doar principii. Mantuirea inseamna implinirea rugaciunii lui Iisus, ca noi sa fim una cu El su una cu cei care Il iubesc pe El. :" Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una" (In 17,21)

Asa ca atunci cand aud numele lui Fotini, inima mi se incalzeste si este miscata :"Aceasta este sora mea preaiubita si biruitoare si sunt mandru de ea". Gandindu-ma la ea, sunt inspirat de un dor de a-L iubi pe Hristos Dumnezeul nostru in acelasi mod al jertfirii de sine in care L-a iubit ea. In cinstirea noastra fata de sfinti, noi, crestinii ortodocsi, nu facem decat sa exprimam o atitudine care a fost vie in Biserica din primele zile. Spre exemplu cand Policarp, episcopul Smirnei, a fost martirizat pentru Hristos pe la anul 150, a fost trimisa o scrisoare tuturor bisericilor, in care se descria moartea nobila a acestui om indragit :

"Nu este posibil pentru noi sa ne lepadam de Hristos, Care a patimit pentru mantuirea fiecaruia intr-atat incat sa fie mantuita cu desavarsire intreaga lume (singurul fara de pacat pentru pacatosi), nici sa aducem slava altcuiva.Pentru ca noi Lui Ii aducem slava, ca Fiul lui Dumnezeu dar pe mucenici si urmatori ai Domnului, ii iubim cu vrednicie pe temeiul iubirii lor extraordinare fata de Domnul si Stapanul lor, ai Carui prieteni si ucenici putem si noi sa fim facuti "

In mod evident nu-i pot iubi cu vrednicie pe ceilalti dispretuind orice mentionare despre ei sau ignorandu-i. Daca hotarasc sa iubesc cu vrednicie pe cineva, cum ii arat asta de regula ? Doar avand ocazional un gand bun pentru el ? O cale pe care Biserica a lasat-o de-a lungul secolelor este prin cinstirea icoanei sfantului. Este atat de simplu.

Col 1,12: "Mulţumind cu bucurie Tatălui celui ce ne-a învrednicit pe noi să luăm parte la moştenirea sfinţilor, întru lumină."
1 Cor 6,2 : "Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? "
In 17, 19 : "Pentru ei Eu Mă sfinţesc pe Mine Însumi, ca şi ei să fie sfinţiţi întru adevăr."

(Matthew Gallatin)