Sfânta și Marea Vineri începe cu citirea Ceasurilor Împărătești, până la Vecernia de vineri după-amiază, în timpul căreia se face amintirea coborârii trupului Mântuitorului de pe Cruce. Preotul este cel care împlineşte coborârea de pe Cruce: el ia trupul Mântuitorului, simbolizat de Sfântul Epitaf (pânza pe care este pictată sau brodată imaginea lui Hristos) şi îl aşază în mijlocul bisericii pe un fel de năsălie care închipuie Mormântul Mântuitorului. În timpul slujbei de seară, numită Prohodul Domnului (sau a Plângerii la mormânt), preotul ia Sf. Epitaf, ducându-l, în procesiune, în jurul bisericii înainte de a-l așeza în Altar, pe Sfânta Masă (unde urmează să rămână până în miercurea din ajunul Înălțării Domnului). Procesiunea, urmată de credincioşii care poartă în mâini lumânări aprinse, simbolizează coborârea lui Hristos la Iad.

Credinciosii ortodocsi traverseaza astazi ultima vineri din Postul Mare, zi care este numita si Vinerea Pastelui, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagra, Vinerea Seaca sau Vinerea Mare. Astazi este ziua in care Hristos a fost rastignit si a murit pe cruce pentru rascumpararea neamului omenesc de sub jugul pacatului stramosesc. Din acest motiv, Vinerea Mare este si zi de post negru. Crestinii mai dau diferite conotatii legate de aceste denumiri. Acestea sunt date de ceea ce se intampla in aceasta zi. Astfel, se numeste Vinerea Pastilor, pentru ca este ultima vineri dinaintea Pastelui; Vinerea Patimilor, deoarece in aceasta zi a patimit si a fost rastignit Iisus Hristos. Totodata, se cheama Vinerea Seaca, pentru ca cei mai multi romani au obiceiul de a tine post negru, adica nu mananca si nu beau nimic toata ziua. Mai este numita Vinerea Mare pentru ca este ultima vineri din Saptamana Mare. Tot in Sfanta zi de Vineri se face pomenirea Sfintelor, Mantuitoarelor si infricosatoarelor Patimi ale Domnului si Dumnezeului Iisus Hristos, respectiv scuiparile, lovirile peste fata, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfira, trestia, buretele, otetul, piroanele, sulita si, nu in ultimul rand, crucea si moartea pe care le-a primit de bunavoie. Se mai face pomenire de marturisirea mantuitoare facuta pe cruce de talharul recunoscator, care a fost rastignit impreuna cu El. Astazi este o zi aliturgica in bisericile ortodoxe, o zi in care, in respectul fata de Patimile Domnului, nu se oficiaza Sfanta Liturghie. Slujbele incep cu Ceasurile imparatesti, care se citesc doar in ajunurile marilor sarbatori. Inspre seara, dupa spovedirea credinciosilor se oficiaza Denia Sambetei celei Mari. Dupa Psalmii Utreniei, soborul de preoti iese in mijlocul bisericii, in fata Sfantului Epitaf. Se oficiaza Prohodul Domnului, poate cea mai grava si solemna slujba a credintei ortodoxe. Credinciosii, cu lumanari in maini, asculta cum soborul citeste cateva stihuri in care este vorba despre moartea Mantuitorului, despre pogorarea Sa in iad si in care se anunta Invierea. La sfarsitul slujbei, se ia Sfantul Epitaf si se inconjoara de trei ori biserica, cu lumanari aprinse in maini. Dupa aceasta, se intra iarasi in biserica. In timp ce preotii tin ridicat Epitaful la intrarea in biserica, credinciosii trec pe sub el, atingandu-l cu mana. La sfarsitul slujbei, se mai oficiaza doua cantari si se citeste o Evanghelie, dupa care credinciosii se retrag, cu lumanarile in maini, catre case. Nu in ultimul rand, Vinerea Mare este o zi de doliu pentru crestini si acest lucru pentru ca in aceasta zi a patimit si a fost rastignit Iisus Hristos. Traditia spune ca in Vinerea Mare nu se face treaba in casa, iar cei foarte credinciosi tin post negru.

Vinerea Mare este ziua judecatii Mantuitorului in fata lui Pilat din Pont. Este ziua in care multimile isterizate au cerut moartea prin rastignire a Celui ce venise sa ia pacatele oamenilor asupra Sa. Ziua suferintei, dar si a purificarii lumii de toate pacatele. Iisus Hristos si-a asteptat cu intelepciune si rabdare patimile, prin care a luat asupra sa toata suferinta si neajunsurile omenesti. Inainte de a fi rastignit, Iisus a fost batut si batjocorit. Pilat din Pont a incercat sa-L scape de sentinta multimilor oarbe de furie, care implineau astfel, fara sa stie, cuvantul proorocilor Vechiului Testament. In acea zi, Iisus a fost biciuit. Mutilat si plin de sange, Mantuitorul a fost adus din nou in fata oamenilor adunati in fata Pretoriului. Atunci, aratand spre Iisus si rostind pentru vecie, Pilat din Pont a spus: "Ecce homo". Dumnezeu si-a revarsta iubirea asupra noastra si prin rastignirea Mantuitorului ne-a daruit speranta, credinta si viata vesnica.

Guvernatorul roman Ponţiu Pilat, din pricina faptului că nu se intelegea cu Evreii dar şi din pricina unui vis al soţiei sale Claudia Procula, a încercat să-L scape de la moarte, după obiceiul ca de Paşti să fie eliberat un întemniţat. Pusă să aleagă între Hristos şi tâlharul Baraba, mulţimea, aţâţată de preoţii Evrei, a cerut însă eliberarea tâlharului şi răstignirea lui Isus. Domnul şi-a purtat crucea spre Golgota (Dealul Căpăţânii), unde a fost răstignit între alţi 2 tâlhari (dintre care unul, recunoscându-i nevinovăţia şi dumnezeirea, s-a învrednicit de mântuire, fiind primul creştin intrat în Rai). Dându-Şi El duhul pe cruce, spre seară li s-a îngăduit drepţilor Iosif şi Nicodim să-I îngroape trupul după rânduială iar mormântul a fost pecetluit şi pus sub pază. În această zi nu se săvârşeşte Liturghia pentru că însuşi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru că Mirele s-a luat de la oameni. Seara se cântă în biserici Prohodul - adică slujba înmormântării Domnului. Alaiul îndurerat al credincioşilor trece pe sub Sfânta Masă, ca şi când ar trece prin mormântul lui Isus, după care, în frunte cu preoţii, dă ocol bisericii de 3 ori (câte o dată pentru fiecare zi a şederii Domnului în mormânt). Biserica numeşte Patimile Domnului: sfinte – pentru că Cel ce le-a răbdat este Sfântul Sfinţilor, sfinţenia însăşi; mântuitoare – pentru că ele au fost preţul cu care Domnul a răscumpărat neamul omenesc din robia păcatului; înfricoşătoare pentru că nu poate fi ceva mai înfricoşător decât ocara pe care Făcătorul a răbdat-o de la făptura Sa.

„A adormit Adam
Şi din coasta lui îşi scoase moarte;
Tu dormind acum, Cuvinte-al lui Dumnezeu,
Lumii viaţă izvorăşti din coasta Ta.”
„Ca un pelican,
Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvinte,
Şi-ai dat viaţă l-ai Tăi fii, care au murit,
Răspândind asupra lor izvoare vii.”
„Coasta Ţi-au împuns,
Mâinile Ţi-au pironit, Stăpâne;
Şi cu rana Ta din coastă ai vindecat
Ne-nfrânarea mâinilor strămoşilor.”
„Sub pământ apui
Cela ce-ai făcut pe om cu mâna,
Ca pe oameni să-i înalţi din căderea lor,
Cu puterea Ta atotputernică.”(Prohod)

Icoana Răstignirii reprezinta un craniu uman aflat la baza dealului Golgota. Traditia spune că este vorba despre craniul lui Adam, peste care a picurat sângele Domnului de pe Cruce. „Aşadar, acolo unde era stârvul, acolo s-a aşezat vulturul Hristos, veşnicul Împărat. Noul Adam a tămăduit prin lemn pe vechiul Adam, ce căzuse prin lemn”, explică sinaxarul Vinerii Mari.
Icoana Maicii Domnului îndoliată, lângă Crucea Domnului răstignit, este foarte răspândită în tradiţia ortodoxă, vorbind de la sine despre strigătul de durere al Maicii şi despre sabia care i-a trecut prin inimă, fapt profeţit de către Dreptul Simeon, încă de la întâmpinarea Pruncului Iisus la templu.