Aratarile Mantuitorului de dupa Inviere
"Si înviind dimineata în ziua cea dintai a saptamanii, El s-a aratat întai Mariei Magdalena, din care scosese sapte demoni" (Mc. 16,9). Despre acesta aratare, ceva mai detaliat, relateaza Evanghelistul Ioan (20,1-18). Însa dupa cum sustine întreaga Biserica, Mantuitorul Înviat, s-a aratat mai întîi Mamei Sale, Sfanta Fecioara Maria. Evangheliile n-o enumera, pentru ca ele semnaleaza numai martorii învierii si marturia unei mame în favoarea fiului ei nu era primita. Cel Înviat din morti, este confundat de Maria Magdalena cu gradinarul. Dar dupa ce Hristos Se descopera, îi porunceste sa nu se atinga de El, ci sa se grabeasca de-a anunta Învierea Sa Apostolilor.
"Si a venit Maria Magdalena vestind ucenicilor ca a vazut pe Domnul si acestea i-a spus ei" (Ioan 20,18). Maria Magdalena se duse pentru a doua oara la ucenici, spre a le anunta marea bucurie si mesajul lui Iisus. Evanghelistul Marcu spune ca ei plangeau si se tanguiau (16,10-11), probabil ca Petru si Ioan nu sosisera. Dupa ce femeile, din grupul carora facusera parte si Maria Magdalena, cercetasera mormantul si fusesera prevenite de înger, ca Mantuitorul a înviat, pe drum la întoarcere le întampina Domnul Iisus înviat spunîndu-le: "bucurati-va". Primul lor gest a fost acela de a se apropia de Iisus si de a-I cuprinde picioarele cu dragoste. El le spune sa mearga sa vesteasca ucenicilor Sai, ca ei sa plece în Galileea si acolo Îl vor vedea. De ce în Galileea? Ca sa nu le fie frica de farisei, în liniste, sa poata sa se adune toata turma împrastiata. Deci, Mantuitorul aratîndu-se femeilor a dat o mare pretuire si onoare întregului gen femeiesc, atat de dispretuit la evrei, rasplatindu-le prin acesta fidelitatea lor pentru El si învatatura Sa.
Dupa ce mironositele au vestit apostolilor mesajul Mantuitorului, ei nu au dat crezare celor spuse. Caci nu se pot crede decît foarte greu lucruri ce se îndeplinesc în mod extraordinar. Deci, numai dupa experiente personale: vedere, auz, pipait; si-au format apostolii convingerea despre Învierea Domnului.

Strajerii mormantului si actiunea arhiereilor
"Si plecand ele, iata unii din straja, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întamplate. Si, adunandu-se ei împreuna cu batranii si tinand sfat, au dat bani multi ostasilor zicînd: "Spuneti ca ucenicii Lui venind noaptea, L-au furat, pe cînd noi dormeam" (Mt. 28,11-13). Cutremurul ce avuse loc la pogorarea îngerului si lumina orbitoare a acestuia, au înspaimantat pe paznici, izbindu-i la pamant si lasandu-i un rastimp ca morti. Apoi, venindu-si ei în fire, s-au dus la arhierei spre a le istorisi faptele petrecute. Evident, cei din sinedrion au înteles ca Domnul a înviat, de aceea au hotarît sa previna raspandirea acestei vesti. Pentru aceasta propun ostasilor bani, si daca va auzi dregatorul îl vor îndupleca. Soldatii accepta si primesc banii, caci cum spunea cineva: "La Roma poti cumpara totul pe bani" (pe atunci romanii erau foarte corupti).
Cand vorbim despre furtul corpului Mantuitorului mort, de catre Apostolii Sai, (ipoteza sustinuta începînd cu arhiereii iudei si terminînd cu Fenan), cel mai mare exeget crestin, Sfantul Ioan Gura de Aur, face o admirabila respingere a acestei ipoteze întrebandu-se "Cum L-au furat ucenicii, cînd ei erau niste oameni sarmani? " Nu era pusa pecetea pe mormant? Nu erau oare, langa mormînt atîtia paznici, atatia ostati si iudei?" Ca ucenicii mai erau si niste fricosi arata cele petrecute mai înainte. Cand L-au vazut prins, toti au fugit. Daca n-au avut curajul sa ramana langa El atunci cand Îl vedeau viu, cum nu s-ar fi temut acum cand era mort si înconjurat de o multime atat de mare de ostasi?".
Deci, trupul Domnului nu putea fi furat, ci El a înviat.

Aratarea Mantuitorului la doi din ucenicii Sai, în drum spre Emaus
"Si iata doi dintre ei mergeau în acea zi la un sat, care era departe de Ierusalim, ca la saizeci de stadii, a carui nume era Emaus " Si pe cand vorbeau si se întrebau între ei si Iisus Însusi, apropiidu-se mergea împreuna cu ei. Dar ochii lor erau tinuti ca sa nu-L cunoasca" (24,13-16). Discutiile lor erau despre prinderea, judecata si rastignirea Mantuitorului, si mai ales despre Învierea Lui, mai precis despre mormantul gasit gol de femei. În timp ce ei vorbeau, Domnul se alatura lor, însa cei doi calatori nu L-au recunoscut, caci "ochii lor erau tinuti sa nu-L cunoasca". Fericitul Teofilact al Bulgariei precizeaza de ce Mantuitorul n-a voit ca ucenicii sa-L cunoastca îndata: "Pentru ca ei sa-si descopere toate nedumeririle lor, sa-si arate ranele si apoi sa primeasca leacul".
Dupa ce ucenicii îsi exprima nedumerirea si îndoielile lor, Iisus ia cuvantul mustrandu-i pentru credinta lor greoaie, si neîntelegerea profetiilor ca Hristos trebuia sa patimeasca si apoi sa intre în slava Sa. "Si începînd de la Moise .. le-a talcuit lor din toate Scripturile" (Lc.24,27).
Ajunsi la locul de destinatie (în Emaus), si fiind invitat de catre cei doi ca sa ramaie caci era seara, Mantuitorul a mancat aici cu cei doi ucenici prima Euharistie dupa Înviere. Aceasta idee o afirma multi exegeti ca: Sfantul Ioan Gura de Aur, Fericitul Augustin, Fericitul Teofilact etc.
Dupa frangerea painii Mantuitorul s-a facut nevazut. Felul acestei disparitii se datoreaza însusirilor Domnului dupa Înviere, cînd El îmbraca un corp simplu nesupus conditiilor timpului si spatiului, un corp nou proslavit, spiritual. De ce a disparut? Pentru ca si-a atins scopul încredintîndu-i pe cei doi ucenici ca este Mesia cu adevarat, înviat din morti.

Aratarea Mantuitorului Apostolilor Sai în prima zi a Învierii
"Si fiind seara, în ziua aceea, întaia a saptamanii (duminica), si usile fiind încuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat în mijloc si le-a zis: Pace voua!" (Ioan 20,19).
Apostolii fiind adunati în camera si discutand cu cei întorsi de la Emaus, prin usile încuiate de frica iudeilor, Iisus apare în mijlocul lor. Din numarul celor 12 erau numai 10: Iuda Iscarioteanu se spanzurase (Mt.27,5), iar Toma lipsea (Ioan 20,24). Mantuitorul dorea prin aceasta aratare sa-i asigure pe ucenici ca este El cel înviat cu adevarat si identic cu cel ce a murit si a fost înmormantat. Ca ei sa se încredinteze ca nu este Duh sau naluca le propune sa-L pipaie "caci duhul nu are carne si oase". Totusi, pipaindu-L, mai exista în ei o oarecare necredinta, de aceea le cere ceva de mancare, ca sa se încredinteze desavarsit. Apoi, mustrandu-i pentru necredinta, Domnul Hristos revine la atmosfera parinteasca obisnuita. Le transmite lor marea misiune de a continua opera Sa mantuitoare. Si suflînd asupra lor "le-a zis: Luati Duh Sfînt; carora veti ierta pacatele, vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute" (Ioan 20,22-23).

Iisus se arata Apostolilor împreuna cu Toma
"Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cand a venit Iisus. Deci au zis lui ceilalti ucenici: Am vazut pe Domnul! Dar el le-a zis: Daca nu voi pune mana mea în coasta Lui, nu voi crede" (Ioan 20,24-25). Sfantul Grigorie cel Mare spune ca, necredinta lui Toma, n-a fost nefolositoare Bisericii. Acest episod constituie un puternic argument al învierii Domnului si a divinitatii Sale.
Împrejurarile de la a doua aratare a Mantuitorului ucenicilor Sai, sunt identice cu cele de la prima: "usile fiind încuiate" si intrarea miraculoasa prin acestea. Dupa salutarea obisnuita, Domnul se îndreapta spre Toma si arata ca stie totul ce se petrecuse între ei, referitor la Învierea Sa.
Dupa marturisirea lui Toma, Domnul Hristos anunta o noua epoca a credintei "epoca bisericii Sale" cand credinta se va întemeia pe marturia apostolilor nu pe vedere si pipait, ci pe auz si marturisiri demne de încredere.
Mihail Pruteanu, Iasi