Preasfânta Fecioară Maria si Născătoarea de Dumnezeu e cinstita mai mult decât pe toti sfintii si îngerii, dar totusi nu i se aduce slujire ca lui Dumnezeu. Cinstirea ce i se dă ei se numeste preacinstire, si ei i se cuvine această preacinstire pentru că ea este Maica lui Dumnezeu, nu numai o ''prietenă'' a Lui, asemenea celorlalti sfinti. De aceea se spune în cântarea bisericească (axionul): ''Ceea ce esti mai cinstită decât heruvimii si mai slăvită fâră de asemănare decât serafimii''. Ea este mai presus decât sfintii si îngerii, deoarece si îngerii si oamenii i se închină. Astfel, i s-a închinat ei arhanghelul Gavriil, la Buna Vestire (Luca 1, 28-29), si în acelasi chip i s-a închinat ei si Sfânta Elisabeta, maica Sfântului Ioan Botezătorul (Luca 1, 40-43). însăsi Sfânta Fecioară, prin Duhul Sfânt, prooroceste că pe ea o vor ferici toate neamurile: Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile, că mi-a fâcut mie mărire Cel Putemic... (Luca 1, 48-49), adică cinstirea ei este voită de Dumnezeu.

In afară de înrudirea trupeasca, mai există si o altă înrudire cu Hristos, mult mai mare si mai importantă, înrudirea sufleteasca, ce constă în a face voia lui Dumnezeu. Aceasta înrudire însa nu desfiinteazâ si nu micsoreaza pe cea trupeasca. Deosebirea stă numai în aceea că înrudirea sufletească si-o poate câstiga oricine, împlinmd voia Tatălui. înrudire înseamnâ nu numai o legătură de sânge, trupeascâ, ci si o legătură de dragoste si de unitate sufletească. Cel ce face voia lui Dumnezeu, acela devine sufleteste înrudit cu Dumnezeu, deoarece îi este cu totul atasat lui Dumnezeu.
Astfel, prin cuvintele de mai sus, Mântuitorul nici n-a înlăturat înrudirea Sa cea trupească cu Maica Sa, nici n-a micsorat cinstirea ce i se cuvenea unei mame de la fiul ei, ci numai a căutat să accentueze că cealaltă înrudire cu El, cea sufletească, desi este de mai mare pret, o poate realiza totusi orice credincios ( Maica Domnului a fost si singura care a împlinit desâvârsit voia lui Dumnezeu ). Asadar, a fost un cuvânt de îndemn si de încurajare la adresa multimii, iar nu unul de dispret la adresa Maicii Sale. Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cât a fost cu Maica Sa pe pământ, pururea o asculta si o iubea si era supus fată de ea (Luca 2, 51) si oricând îi cerea ceva, nu se arăta neascultător fată de ea. Astfel, vedem că la nunta din Cana Galileii, la cererea Mamei Sale, El a făcut prima minune, prefăcând apa în vin (Ioan 2, 3-10). Apoi a avut mare grijă de Maica Sa, chiar si când era răstignit pe Cruce; purtându-i de grijă, a dat-o spre îngrijire celui mai iubit dintre toti ucenicii Săi, Sfantului Ioan Evan- ghelistul, după cum este scris: Deci Iisus, văzând pe Maica Sa si pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: ''Femeie, iată fiul tău!'' Apoi a zis ucenicului: ''Iată mama ta!'' Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine (Ioan 19, 26-27). Vezi că Mântuitorul, nici în vremea cea grea a suferintelor Sale de pe Cruce, nu a neglijat purtarea de grijă fată de Maica Sa, care L-a născut si L-a crescut? Si cum oare ar fi putut să dispretuiască pe Mama Sa, când însusi Dumnezeu a dat poruncă să cinstim pe tată si pe mamă, după cum s-a scris: Cinsteste pe tatăl tău si pe mama ta (Deut. 5, 16)?

Iar dacă o numeste ''femeie'', nicidecum nu o face în înteles de femeie căsătorită sau în semn de dispret, ci numai în înteles de gen. Căci tot asa s-au adresat si cei doi îngeri Mariei Magdalena la mormânt: Femeie, de ce plângi? (Ioan 20, 12- 13). Iar cei doi bărbati, care s-au arătat la Inăltarea la cer a Domnului, au zis către apostoli: Bârbati galileieni, de ce stati privind la cer? (Fapte 1, 11). Nici îngerii, nici cei doi bărbati n-au adresat dispretuitor cuvintele ''femeie'' sau ''bărbati'', ci dimpotrivă, în chip mângâietor.

Că a născut fiind fecioară, Sfânta Scriptură ne arată în acest fel: Când arhanghelul Gavriil a venit în Nazaret si i-a binevestit ei că va naste pe Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35), intrând la ea, a numit-o: plină de har si binecuvântată între femei (Luca 1, 28). Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui si cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Si îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Si iată, vei lua în pântece si vei naste Fiu, si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preaînalt se va chema si Domnul Dumnezeu îi va da Lui tronul lui David, părintele Sâu. Si va împărăti peste casa lui Iacov în veci si împărătia Lui nu va avea sfârsit. Si a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de bărbat? Si răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine si puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea si Sfântul Care se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema (Luca 1, 29-35). Ingerul Domnului nu i-a zis ''binecuvântată esti tu între fecioare'', ci între femei, prin aceasta nearătând dispret fată de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cea ''plină de har'', ci descoperind o veche taină: ''zdrobirea capului sarpelui prin femeie" (Fac. 3, 15) si ca ea va fi acea tainică si duhovnicească Evă care va naste pe Noul Adam, Hristos, Care va aduce viata în lume.

Zămislind de la Duhul Sfânt pe Mântuitorul în pântecele ei, a fost cu totul curătită de păcate, ca nici un alt om, oricât de sfânt ar fi fost.
Fiindu-i prezisă de Dumnezeu cinstirea ei - ca nici o altă cinstire a vreunui om -, Sfânta Fecioară Maria trebuie socotită ca cea dintâi dintre sfinti, asa cum Ioan Botezătorul este cel mai mare între prooroci (Luca 7, 28), deoarece venirea lui a fost profetită de alti profeti (Mal. 3, 1; Isaia 40, 3).
Pentru toate acestea, Sfintei Fecioare Maria i se cuvine o cinstire mai mare decât altor sfinti, o preacinstire, ea fiind împârăteasa si cununa tuturor sfintilor. Iar cum că si după nastere a rămas fecioară, citeste si vezi cele proorocite despre ea de Proorocul lezechiel (44, 1-3).

Expresia ''întâiul născut'' nu înseamnâ numaidecât că trebuie presupusa si existenta altora născuti ulterior (al doilea, al treilea etc.). Acesta este un fel de a vorbi al Vechiului Testament, unde ''întâiul născut'' se numeste cel ce deschide întâi pântecele, indiferent dacă va mai avea si alti frati sau nu (les. 13, 2) si unde adeseori numeralul cardinal (1, 2, 3 etc.) este înlocuit ori întrebuintat amestecat cu cel ordinal (întâiul, al doilea, al treilea). Ebraismul acesta a intrat si în felul de vorbire al Noului Testament. În cazul de fată ''întâiul născut'' înseamnă ''unul născut'', în sens de ''unicul născut''. Dacă într-adevăr Iisus ar mai fi avut si alti frati naturali (fii ai Mariei) n-ar fi lăsat-o pe Maica Sa în grija unui apostol, ci în grija vreunui frate al Său. Maria, mama lui Iisus, a rămas după nastere fecioară, asa cum a fost prefigurată în vedenia Proorocului lezechiel (44, 1-3).
(Arhimandrit Cleopa Ilie)