In conceptul de medicina crestina, moartea are o alta definire decat in medicina laica. Sensul antropologic al mortii reiese din Ecleziastul 12,7: "Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat" si din textul Iacov 2,26:" Căci precum trupul fără suflet mort este...." Textul biblic vorbeste adesea in sens duhovnicesc despre moarte, numindu-o in multe feluri : trecere; somn :" A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc.Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbeşte despre somn ca odihnă."(Ioan 11, 11-13); dorinta a carnii :"Căci dorinţa cărnii este moarte dar dorinţa Duhului este viaţă şi pace"(Romani 8,6); vrajmas: "Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, este moartea."(1Cor 15,26); neiubire:" Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte. Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte. Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni şi ştiţi că orice ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică, dăinuitoare în El.În aceasta am cunoscut iubirea: că El Şi-a pus sufletul Său pentru noi, şi noi datori suntem să ne punem sufletele pentru fraţi." (1Ioan 3, 13,16).

In conceptul de medicina crestina, moartea biologica coincide cu desprinderea sufletului de trup si inceperea degradarii trupului ca urmare a acestei desprinderi.

Spitalul crestin acorda o importanta speciala momentului mortii ; acesta e momentul in care medicina cu toate puterile ei devine neputincioasa; este momentul cand centrul de greutate se deplaseaza de la trup spre suflet, de la partea degradabila spre partea vesnica din om. Momentul mortii este asistat de puterile ceresti; pentru unii oameni este ceasul al unsprezecelea in care inca mai sunt primiti in Imparatie. Medicul crestin, asistenta, preotul, ajuta bolnavul sa inteleaga acest ceas, sa traiasca pocainta sincera, sa se impace cu oamenii si cu Dumnezeu. Angoasele muribunzilor dispar prin soppvedanie si rugaciune, prin chemarea numelui lui Iisus. Un martor ocular spunea despre Cuviosul Paisie de la Neamt ca inainte de moarte "privea frumos".

Pentru a fi victoriosi in momentul mortii, trebuie sa urmam modelul christic al clipelor din Ghetsimani si de pe Golgota : :" Zicând: Părinte, de voieşti, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă.(Luca 22,42) si :" Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul."(23,46).
Tot pe Golgota, talharul, primul cetatean al raiului, a zis : "Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta."(Luca 23,42). Iar cuvintele lui Stefan sunt : " Doamne, Iisuse, primeşte duhul meu!"(FA 7,59).

Cauzele spirituale ale mortii se afla in incalcarea poruncii de a nu gusta din pomul cunoasterii binelui si raului. Pentru ca Adam a cunoscut binele si raul, a fost impiedicat sa traiasca vesnic : " ..te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce"."(Facerea 3, 19-24). In interpretarea patristica, de fapt, moartea protoparintilor reprezinta solutia prin care pacatul nu s-a putut invesnici in rai. Daca Adam si Eva ar fi ramas nemuritori dupa calcarea poruncii, ar fi insemnat ca pacatul ar fi dainuit vesnic. In aceeasi interpretare a sfintilor Parinti, omul a fost creat de la inceput liber, nemuritor si muritor in acelasi timp, adica depinde de el daca asculta porunca si ramane nemuritor, sau nu asculta si moare.

Alte cauze ale mortii mai sunt cele ale diavolului : "Dar cei necredincioşi îşi atrag moartea cu mâinile şi cu glasul, se uită la ea ca la o prietenă, sunt pătimaşi după ea şi au făcut legătură cu ea şi cu adevărat vrednici sunt să fie ai ei." ; " Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască." (Solomon 1,16 si 2,24). Pacatul : "Pentru că plata păcatului este moartea"(Rm 6,23); "Păcatul, ca să se arate păcat, mi-a adus moartea, prin ceea ce a fost bun, pentru ca păcatul, prin poruncă, să fie peste măsură de păcătos."(Rm 7, 12-14); " Pofta, zămislind, naşte păcat, iar păcatul, odată săvârşit, aduce moarte."(Iacov 1, 12-15).Dispretuirea cuvantului Domnului sau spurcarea locasului celui sfant :"Cel ce ia seama la poruncă îşi păstrează sufletul său, iar cel ce dispreţuieşte cuvântul (Domnului) va muri." (Pilde 19,16); " Pentru că tu ai spurcat locaşul Meu cel sfânt... O treime din locuitorii tăi vor muri.."(Iezechiel 5,11-12).

Inaintea oamenilor este viata si moartea, iar acestia aleg : "Iată eu astăzi ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul,"(Deuteronom 30, 15-20); " Înaintea oamenilor este viaţa şi moartea şi oricare le va plăcea li se va da,"(Sirah 15,17). Invatatura celor 12 Apostoli ne prezinta doua cai : calea vietii si calea mortii. calea mortii este aceasta :"Mai intai de toate este rea si plina de blestem : ucideri, adulter, pofte, desfranari, hotii, idolatrii, vraji, farmece, rapiri, marturii mincinoase, fatarnicii, inima vicleana, viclesug, mandrie, rautate, obraznicie, lacomie, cuvinte de rusine, ingamfare, fudulie, lipsa de teama, prigonitori ai celor buni, uratori de adevar, iubitori de minciuna, nu cunosc rasplata dreptatii, nu se lipesc de bine nici de dreapta Judecata; nu privegheaza spre bine ci spre rau; bunatatea si rabdarea sunt departe de ei; iubesc cele desarte, umbla dupa mita, nu miluiesc pe cel sarac, nu sufera pe cei necajiti, nu cunosc pe Creatorul lor, ucigasi de copii, stricatori ai fapturii lui Dumnezeu, intorc spatele celui lipsit, asupresc pe cel in stramtorare; aparatori ai bogatilor, judecatori nelegiuiti ai saracilor, plini de tot pacatul."

Iar porunca Sfintilor Parinti aceasta este :"Izbaviti-va, fiilor, de toate acestea !"

Pentru Apostolul Pavel, moartea este un castig, fiindca il duce la viata in Hristos.Ignatie, in Epistola catre Magnezieni, reia acelasi adevar :"daca nu alegem, prin El, de buna voie moartea, in patima Lui, nu avem in noi viata Lui." Cand Iezechia a cazut bolnav, pentru rugaciunile si lacrimile lui, boala se vindeca si moartea se amana cu 15 ani. Daca cel rau se va intoarce de la nelegiuirile lui, nu va muri, iar daca dreptul se va abate si va face ticalosiile unui nelegiuit, va muri." Dar dacă cel rău se întoarce de la nelegiuirile sale pe care le-a făcut şi păzeşte toate legile Mele şi face ceea ce e bun şi drept, el va trăi şi nu va muri."(Iezechiel 18, 21-24).

Intristarea si mania au facut si pe Iona sa-si doreasca moartea, dar Dumnezeu il mustra :"Şi acum, Doamne, ia-mi sufletul meu, căci este mai bine să mor decât să fiu viu!"(Iona 4, 1-13). Frica mortii tine in robie :" Şi să izbăvească pe acei pe care frica morţii îi ţinea în robie toată viaţa." (Evrei 2,15). iar milostenia, dreptatea, frica de Domnul, nadejdea in mila Lui, credinta, toate acestea izbavesc de la moarte :"Iată ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila Lui. Ca să izbăvească de moarte sufletele lor şi să-i hrănească pe ei în foamete." (psalm 32,18); " Prin credinţă, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu vadă moartea, şi nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase, căci mai înainte de a-l strămuta, el a avut mărturie că a bine-plăcut lui Dumnezeu."(Evrei 11,5).

Credinta crestina intemeiata pe Cel ce a inviat din morti, vorbeste despre o dimensiune si o natura a trupului: se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc, trupul acesta muritor se va imbraca in numurire, fiindca omul cel de-al doilea este ceresc :"Toti crestinii nesocotesc lumea si dispretuiesc moartea ".

Conf.Univ.Dr. Pavel Chirila