Robul lui Hristos devine om liber in Hristos. Hristos ii face liberi pe toti cei ce devin slujitorii Lui. Cand omul vrea sa devina rob al lui Hristos, ascultator fata de Hristos, Hristos il face prietenul Lui. Hristos il introduce in imparatia Lui: "Voi sunteti prietenii Mei... de aceea nu va mai numesc slugi" (Ioan 15,14). In Biserica, oamenii asculta si lucreaza cu Hristos. Astfel, ei devin liberi. "Se boteaza robul lui Dumnezeu in numele Tatalui si al Fiului si al Duhului Sfant... Se impartaseste robul lui Dumnezeu". Prin intermediul acestei robii, crestinii devin fii ai binecuvantatei imparatii a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh. Imparatia lui Dumnezeu este iubire si libertate.
Crestinul dobandeste libertatea indeosebi in Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie si in cultul divin. Un frate al manastirii noastre, batranul cuvios Auxentios, ne-a rugat sa nu-l impiedicam sa participe in Biserica la cultul divin, chiar daca este slabit de batranete si orb. El ne-a spus: "in Biserica simt si traiesc libertatea". In Sfanta Liturghie si in cultul divin omul si lumea se elibereaza de stricaciune, de moarte si de diavol; se transfigureaza si devin nestricacioase. "Acum" devine "intotdeauna", deoarece participa la imparatia lui Dumnezeu. Aceasta este libertatea reala. Biserica, impreuna cu toate institutiile, ii ajuta pe fiii ei sa dobandeasca libertatea in Hristos.
La prima vedere, sfintele canoane par ca impun un regim juridic in Biserica. Intrucat este vorba de poruncile care exprima Adevarul Bisericii, dar care se refera si la relatiile dintre membrii ei, canoanele ajuta madularele Bisericii sa traiasca in unitate, in buna randuiala, in iubire si in armonie. Sfintele canoane exprima credinta si cugetarea Bisericii ca trup divino-uman al lui Hristos. Cine lucreaza impotriva canoanelor lucreaza egoist si individual. El nu asculta de Biserica si nu se elibereaza de sinele lui. Individualismul respinge ordinea canonica a Bisericii sau o denatureaza, transformand-o intr-un regim antropocentric juridic (papismul) sau intr-un sistem etic de autoindreptare a omului fara harul lui Dumnezeu (protestantismul).
In practicarea libertatii prin depasirea vointei noastre egoiste, ne ajuta de asemenea ascultarea fata de Traditie si viata liturgica a Bisericii. In Biserica credem, ne rugam, facem asceza, laudam pe Dumnezeu - nu cum ni se pare noua ca este mai bine - ci precum am mostenit de la Parintii nostri de Dumnezeu purtatori. Evlavia ortodocsilor este teologica. Ea exprima dogmele adevarate ale Bisericii. Formele cultului ortodox exprima invatatura dogmatica, Taina deplina a lui Hristos, Dumnezeu-Omul, si nu starile individuale bolnave si sentimentaliste ale oamenilor. De aceea si atunci cand ne manifestam evlavia in Biserica depasim egoismul nostru si asa dobandim libertatea in Hristos. Folosirea muzicii corale si a instrumentelor muzicale in cult, pictura de influenta renascentista si rugaciunile individuale, ingenunchierea duminica si in perioada Penticostarului si alte inovatii formale sunt straine de Traditia bisericeasca si etosul Ortodoxiei: sunt individualiste si dupa bunul plac al oamenilor. Nu il elibereaza pe om. Nu il innoiesc, ci altereaza Traditia si falsifica spiritul cultului ortodox.
De asemenea ascultarea fata de episcopi si fata de duhovnicii nostri ne ajuta sa dobandim libertatea in Hristos. Pastorii Bisericii noastre trebuie sa asculte de Sfanta Evanghelie, de sfintele canoane, de Traditie si de toate institutiile Bisericii. Laicii trebuie sa asculte de pastorii lor. Toti impreuna - pastorii si cei pastoriti - trebuie sa ascultam de Hristos, de Capul Cel nemuritor al Bisericii, "Cel ce ne aduna in chip nevazut", Creatorul si Conducatorul Bisericii.
Monahii doresc si lupta sa traiasca desavarsit Voia lui Dumnezeu. Ei vor sa se elibereze de vointa lor egoista. In acest mod ei hotarasc sa faca ascultare desavarsita si fara sa faca deosebire fata de duhovnicul lor, fata de parintele lor sau fata de staretul lor. Bineinteles, ascultarea este cuprinsa in toate cele trei fagaduinte monahale fata de Dumnezeu. Ascultarea, fecioria, saracia de buna voie exprima consacrarea deplina a monahilor fata de Dumnezeu. Taierea vointei in fiecare zi este echivalenta cu martiriul. Prin ascultare monahul isi taie voia lui atat cat implineste Vointa lui Dumnezeu. Cu multa lupta monahul practica ascultarea amanuntit si vadit si poruncile care par irationale si astfel ajunge la taierea voii lui. Taierea voii nu inseamna anularea vointei umane, ci vindecarea vointei bolnave, identificarea si supunerea vointei umane fata de vointa divina. Mantuitorul Hristos a avut vointa umana desavarsit supusa vointei divine. Sfantul Simeon al Tesalonicului afirma ca "autosuficienta si vointa libera a omului de la inceput a adus moartea si nesupunerea creaturii. De aceea respingerea acestora le aduce vietuirea monahala. in cadrul monahismului se anuleaza opinia libera sau parerea de sine si independenta. Tot aici acest dar (al libertatii) se intoarce Daruitorului".
Crestinul bun si supus vrea ceea ce vrea Dumnezeu. El invata sa vrea ceea ce vrea Dumnezeu, invatand sa vrea ceea ce vrea duhovnicul lui. in Sfantul Munte se spune ca slujitorul bun este cel ce invata sa zica cu inima doua cuvinte: "Binecuvinteaza!" si "Sa fie binecuvantat!" Astfel, monahul se elibereaza de voia Iui egoista si individualista si de patimile tiranice care izvorasc din aceasta. El se elibereaza de teama mortii. Cu certitudine exista monahi care se roaga cu metaniile sa moara fata de lume, deoarece ei au trecut deja "din moarte la Viata". Monahul care practica ascultarea este liber de orice lupta, deoarece si-a depus sufletul Iui in mainile duhovnicului lui pentru iubirea lui Hristos. in Pateric si in lucrarea zilnica a monahilor observam cat de liber este monahul ascultator.
Crestinii din lume, pentru care monahul este lumina, vor sa se mantuiasca prin ascultare si taierea voii. Ei incearca sa practice asceza atat cat este posibil in conditiile si situatiile lumii moderne. De exemplu, parintii care nu se opun voii lui Dumnezeu cu privire la nasterea copiilor arata jertfa si ascultarea lor fata de Dumnezeu. Prin aceasta ei progreseaza mult in libertatea in Hristos. Acelasi lucru se intampla si cu cei ce sunt casatoriti. Ei sunt rabdatori in neputintele si incercarile lor. isi taie voia lor prin smerenie si se ridica cu rabdare si ascultare la Voia lui Dumnezeu in toate incercarile si greutatile vietii. Prin ascultare, credinciosul reintoarce libertatea de sine libertatii lui in Dumnezeu. Dumnezeu primeste darul si se bucura de credincios nu numai pentru libertatea data Ia inceput (liberul arbitru), adica posibilitatea de a alege intre bine si rau, ci si pentru libertatea desavarsita care inseamna impartasirea de odihna vesnica dumnezeiasca, de slava lui Dumnezeu si de lumina necreata a Sfintei Treimi. Prin ascultarea poruncii, sufletul se curateste de patimi. Iar sufletul curat se face partas luminii divine (Sfantul Talasie Libianul, Despre dragoste, infranare si petrecerea cea dupa minte catre Pavel prezbiterul).
Arhimandritul Gheorghios Kapsanis