Ioan Evanghelistul (Yoḥanan) este autorul Evangheliei după Ioan, iar teologia tradiţională (catolică şi ortodoxă) îl consideră una şi aceeaşi persoană cu apostolul Ioan, totodată autor nu numai al evangheliei care îi poartă numele, ci şi al epistolelor lui Ioan şi al Apocalipsei după Ioan. Simbolul său este vulturul.

Ioan a fost un pescar dintr-un sat de pe malul nordic al lacului Genesareth (Palestina, azi Israel). Părinţii lui ar fi fost Zebedeus şi Maria-Salomeea. A fost - potrivit tradiţiei - fratele mai mic al apostolului Iacob cel Bătrân. Mama sa, Salomeea, era cea mai mica dintre cele trei fiice ale batranului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria, care a avut sapte copii cu femeia sa dintai. Ea la insotit, alaturi de alte pioase femei, pe Iisus in calotoriile Sale, si tot ea a fost printre mironositele femei care s-au invrednicit cele dintai sa afle de Inviere Domnului.
Inainte de a deveni ucenic a lui Iisus, Sf. Apostol si Evanghelist Ioan a fost ucenicul Sf. Ioan Botezatorul si alaturi de alti apostoli este martorul invierii fiicei lui Iair, Schimbarii la Fata a Domnului si la rugaciunea Domnului in gradina Ghetsimani.
Iisus i-a numit pe acesti doi fraţi - „boanerges” („fii tunetului”), probabil pentru că făceau parte din grupa revoluţionar-antiromană a Zeloţilor.
Denumit in „Evanghelia lui Ioan” drept „apostolul cel mult iubit de Iisus”, martor ocular al crucificării lui Iisus. Ar fi întreprins mai multe călătorii misionare în Asia Mică.
Il insoteste pe Iisus in curtea arhiereului Caiafa - unde Petru s-a lepadat de Domnul – si alaturi de sfintele femei pana la locul rastignirii. Tot el este cel dintai dinte sfntii apostoli care ajunge, in dimineata Invierii, la mormantul aflat gol si primul care il recunoaste pe Mantuitorul, cand s-a aratat dupa Inviere pe tarmul Ghenizaretului unde a avut loc pescuirea minunata.
Tot lui, i-a incredintat Mantuitorul spre grija pe Maica Sa, conform citatului de la Ioan 19, 26 : "Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine."(acest fapt dovedind ca Fecioara Maria nu a mai avut altii copii in afara de Iisus)

A propovaduit Evanghelia lui Hristos in Samaria, apoi din cauza prigoanei din timpul lui Domitian este exilat in insula Patmos. Dupa prigoana se retrage la Efes, intemeiind multe din bisericile Asiei Mici.
S-a savarsit din viata in anul 104 la Efes,la vârstă foarte înaintată (88 ani) si peste mormantul sau s-a zidit biserica inchinata lui, ce se numea Apostolicon. Cuprinsul Evangheliei sale este un izvor nesecat de invataturi teologice demonstrate prin fapte istorice, care dovedesc ca Iisus este Mesia, Fiul lui Dumnezeu.

La batranete cuvintele sale adresate credincisilor erau: " fiilor, iubiti-va unul pe altul ".
Legendele susţin că a refuzat să aducă ofranda cuvenită in templul roman al zeiţei Artemis din Efes (azi în Turcia) în timpul persecutiilor anticrestine ale lui Domiţian (81-96 d.C.), fapt pentru care ar fi fost arestat si dus la Roma, unde ar fi fost supus la chinuri, prin scufundare intr-un vas cu ulei fierbinte, lângă Porta Latina (pe acel loc s-a construit apoi Biserica „Oratorio di San Giovanni in Oleo”). Exilat pe insula Patmos (Grecia), ar fi scris Apocalipsa după Ioan în anul 95 d.Cr., iar dupa moartea împăratului Domiţian (96 d.C.) s-ar fi întors la Efes,scriindu-şi Evanghelia în jurul anului 100 d.Cr.

Veniţi toate popoarele creştineşti pe "Fiul Tunetului" să-l lăudăm, pe Apostolul şi Evanghelistul loan, cel ce a scris şi a tunat dogmele dumnezeieşti în toată lumea, căruia cu credinţă şi cu evlavie din inimă să-i strigăm: Bucură-te, iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite!