Sarbatoarea Înălţării Domnului nostru Iisus Hristos are un caracter de mărire de încununare a operei mântuitoare a Lui Hristos Domnul. Cel coborât cu smerenie pe pământ a suferit chinuri şi moarte pentru mântuirea noastră s-a inalţat în slavă cerească şezând de-a dreapta Tatălui în ceruri, unde din veci a fost biruitor al morţii, Împărat al slavei şi înoitor al firii noastre omeneşti. Iisus Hristos bogat fiind, a sărăcit pentru noi ca să ne îmbogăţească prin sărăcia Lui (II Corinteni Cap.8, 9). În cartea Faptele Sfinţilor Apostoli aflăm că după patimă şi învierea Sa din morţi, Mântuitorul Hristos timp de 40 de zile s-a arătat pe sine cu multe semne doveditoare, vorbind despre cele ale Împărăţiei lui Dumnezeu până în ziua când s-a înălţat la cer după ce prin Duhul Sfânt a dat poruncile Sale apostolilor pe care i-a ales.(Fapt. Ap. cap. I, 2-3).El s-a retras apoi din Ierusalim spre Betania pe Muntele Măslinilor unde a învăţat pe ucenicii săi să propovăduiască evanghelia la toată făptura apoi ridicându-şi sfintele Sale mâini i-a binecuvântat pe dânşii şi despărţindu-se de dânşii S-a înălţat la cer (Luca cap. XXIV. 50.) In timp ce El se inalta, ei priveau la cer cu ochii aţintiţi şi au vazut doi bărbaţi au stat lângă El îmbrăcaţi în haine albe zicând celor ce priveau la cer: "Bărbati galeleeni ce staţi uitându-vă la cer? Acest Iisus care s-a înălţat de la voi la cer astfel va şi veni precum l-aţi văzut înălţându-se "(Fapt.Ap.cap.I. 9-12).

Înălţarea Domnului cu trupul de pe pământ la cer este pentru oameni chezăşia mântuirii şi îndumnezeirii noastre după cuvintele Domnului care îndemna pe Sfintii Apostoli cât şi un indemn si pentru noi toţi :"Aveţi credinţă în Mine; Eu mă duc să vă pregătesc vouă loc şi iarăşi voi veni şi vă voi lua pe voi la Mine ,ca să fiţi şi voi acolo unde sunt şi Eu".(Ioan cap.XIV.2-6). Când Mântuitorul Iisus Hristos s-a înalţat la cer, a făgăduit Sfinţilor Apostoli că nu-i va lăsa fara ajutor, văzând mâhnirea lor sufletească la despărţire. Le-a făgăduit că va fi cu dânşii până la sfârşitul veacurilor (Matei XXVIII.20) iar în rugăciunea arhierească rostită către Tatăl zice: "Dar nu numai pentru aceştia mă rog ci şi pentru cei ce vor crede întru Mine după cuvântul lor" (Ioan XVII 19-20), deci s-a ruagat şi pentru noi toţi care credem Lui şi împlinim poruncile Lui făcându-ne fii ai Lui. Şi iarăşi "Slava pe care Tu Mi-ai dat-o, da-o şi lor ca să fie una ,precum una suntem. Eu întru ei şi Tu întru Mine ca să cunoască lumea că Tu m-ai trimis şi i-ai iubit pe ei cum m-ai iubit pe Mine(Ioan cap.XVII 23.).
Prin sfânta Sa înălţare Mântuitorul Iisus Hristos, uneşte cele cereşti cu cele pământeşti, deschide calea către cer a fiecărui dintre noi şi ne asigură de marea Sa iubire faţă de noi. Spiritualitatea Înălţării se întemeiază pe speranţă. Creştinii privesc la casa cerească ce-i aşteaptă, trăind încă pe pământ în realitatea lumii noi în care domneşte Hristos.

In cea mai veche mentiune despre aceasta sarbatoare (Eusebiu al Cezareei - Despre sarbatoarea Pastilor) se arata ca Inaltarea era sarbatorita pe atunci in Orient in ziua a 50-a dupa Pasti, o data cu Rusaliile, si nu in ziua a 40-a. Astfel, sarbatoarea Inaltarii incheia perioada pascala a Cincizecimii. Multi sfinti ne-au lasat predici frumoase pentru aceasta sarbatoare (secolul al IV-lea): Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Atanasie al Alexandriei, Sfantul Grigorie de Nissa.

In această zi, în toate catedralele, bisericile şi mănăstirile ortodoxe din ţară şi străinătate vor fi pomeniţi eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român.