Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. 27 februarie 272 – d. 22 mai 337), cunoscut sub numele Constantin I sau Constantin cel Mare, a fost împărat roman între 306 şi 337.Născut la Naissus, în provincia Moesia Superior (astăzi, oraşul Niš din Serbia), ca fiu al generalului Constantinus Chlorus (viitorul împărat Constanţiu I) şi al Helenei.
Imediat ce a venit la putere, Constantin a pus capăt persecuţilor creştinilor în teritoriile sale, impunând nu numai toleranţa, ci şi restituirea bunurilor creştinilor desi Constantin nu era pregătit să devină creştin. La scurt timp după cucerirea Romei,reieşea faptul că el susţine religia creştină, subvenţiona Biserica creştină din fonduri publice, scutea clerul de obligaţii publice şi se considera slujitorul lui Dumnezeu.
În 312, Constantin "a trecut la credinţa creştină" şi a continuat să deţină funcţia Pontifex Maximus, iar urma întrevederii dintre Constantin şi Licinius de la Mediolanum (februarie-martie 313) este promulgat "Edictul de la Milano". Textul acestui edict este dat de Lactanţiu în latină şi de Eusebiu de Cezareea în greacă. De fapt, este o scrisoare adresată de Licinius guvernatorilor provinciilor controlate de el, prin care le cerea să înceteze orice persecuţie asupra creştinilor, iar proprietăţile confiscate să fie imediat returnate. In 325, are loc la Niceea, primul conciliu ecumenic al bisericii creştine, care pune bazele dogmatice şi canonice ale noii religii.
Constantin a luat hotărârea de a restaura Byzantionul şi de a face din el capitala imperiului; noul oraş a devenit un centru al creştinismului, reşedinţa unui patriarh, comparabil ca dimensiuni cu Roma, Alexandria sau Ierusalimul. "Noua Romă" a moştenit instituţiile politice ale vechii Rome, dar şi tradiţii culturale ale Răsăritului grec.Constantin a început şi construcţia a doua mari biserici, Hagia Sophia (Sfânta Înţelepciune) şi Hagia Eirene (Sfânta Pace). La 11 mai 330 are loc inaugurarea oficială a Constantinopolului ca noua capitală a Imperiului Roman.
Maicii sale, Sfanta Elena, i-a fost dat sa descopere la Ierusalim insasi crucea pe care Hristos a fost rastignit. Imparateasa Elena, fiind un model de credinta ii ajuta pe saraci, facea milostenie, impartea ajutoare catre toate bisericile, ii vizita pe bolnavi si pe cei intemnitati. Indemnata de dragostea crestina, merge sa vada locurile unde a propovaduit Iisus, in Tara Sfanta. Ajungand la Ierusalim s-au facut sapaturi pe Muntele Golgota si, astfel, se descopera cele trei cruci despre care stim ca a fost rastignit Iisus intre doi talhari.
Crucea Sfanta se gaseste astazi intr-o biserica din Ierusalim, iar cateva fragmente sunt si la noi: la Patriarhie, la Manastirea Secu, la Biserica Sf. Vasile, precum si in alte sfinte lacasuri romanesti.
Sfanta Elena s-a stins in anul 327, putin dupa intoarcerea de la Ierusalim. Imparateasa a zidit Biserica Invierii Domnului langa Sfantul Mormant, acolo unde s-a gasit Sfanta Cruce; Biserica din Ghetsimani, unde este mormantul Maicii Domnului, inca optsprezece biserici si multe alte sfinte lacasuri. În ziua de Rusalii, 22 mai, în anul 337, Constantin a murit la Nicomedia (azi Izmit, Turcia). Trupul său a fost dus cu escortă la Constantinopol şi expus pe un catafalc de onoare în Palatul imperial.
Cinstitele moaste ale Sfintilor Imparati Constantin si Elena, ocrotitorii Catedralei Patriarhale, cat si ale Cuviosului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucurestilor sunt asezate, zilele acestea, intr-un loc special amenajat pe Dealul Patriarhiei, spre a fi venerate de catre credinciosi.
