Bazele disciplinei bisericesti au fost puse de Mantuitorul Hristos si Sfintii sai Apostoli. In spiritul acestei discipline, Biserica apostolica a explicat, ca prima pedeapsa - celor care se faceau vinovati de pacate grele (erezie, schisma etc.) - interzicerea impartasirii cu Sfanta Euharistie, "iar in urma, daca vedea ca ei nu dadeau nici un semn de cainta si penitenta, ii indeparta nu numai de la participarea la Sfintele Taine, dar in genere din ceata credinciosilor, carora le impunea sa nu mai aiba nici un fel de legatura si amestec cu ei... Actul acesta al indepartarii din adunarea credinciosilor... se numea excomunicare sau afurisire".
Cazuri de excomunicare (herem) intalnim si in Vechiul Testament (Facere XVII, 14 ,- Iesire XI, 15 ; Lev. XX, 6 ; XXVII, 28 ; Ezdra X, 8), care a cunoscut trei etape ale disciplinei penitentiale, si anume : herem, niddui si nezifa. "Herem era cea mai severa", si aceasta pedeapsa era excomunicarea propriu-zisa. Evreii au avut doua feluri de excomunicari : a) mare si b) mica. Prima, il excludea pe cel excomunicat din societate. A doua il "separa numai de o parte a acestei societati, adica de cei de la sinagoga...". Si in Noul Testament avem numeroase cazuri de aplicare a pedepsei excomunicarii (Matei XVIII, 17 ; Ioan V, 10 ; I Cor. V, 4 ; XVI, 22 ; II Tes. III, 14 ; Rom. XVI, 17 ; Fapte XIII, 8-11).
Dupa parerea generala a canonistilor, excomunicarea "are trei grade: primul grad consta in lipsirea pacatosului de la impartasirea cu Sfintele Taine pe un timp determinat - exceptand cazul de boala mortala in care i se permite penitentului a se impartasi cu Sfintele Taine, cu conditiunea ca la caz de insanatosire sa continue penitenta. Al doilea consta nu numai in oprirea de la Sfanta impartasanie, ci si in participarea la rugaciunile bisericesti. Cel din urma grad in fine consta din excluderea din societatea credinciosilor". Prin excomunicare, canonistii greci inteleg, in general, "separarea si excluderea din Biserica si de la orice impartasire sau comuniune cu credinciosii". In textul canoanelor, excomunicarea are, intr-adevar, sensul de excludere din comunitatea Bisericii, adica din comunitatea laicilor, si, pentru clerici, din tagma clericala.
In textul unor canoane, excomunicarea are si numai sensul de oprire de la impartasire (Can. 3 Sf. Vasile), pentru un timp limitat sau pentru toata viata. De aceea, unii canonisti afirma ca excomunicarea exclude pe clericul lovit de aceasta pedeapsa "de la administrarea si primirea Tainelor.... Pentru mireni, aceasta excludere a fost inteleasa, initial, in scoaterea lor "din comuniune pana la moarte" .Aplicand principiul iconomiei, Biserica are indreptatirea de a ridica oricand pedeapsa excomunicarii. Sfantul Vasile cel Mare ne adevereste ca - potrivit vechiului obicei canonic al Bisericii preniceene - "...cei ce sunt in tagma mireneasca, fiind scosi din locul credinciosilor, iarasi se primesc la locul din care au cazut" (Can. 3). Deci, "din mila" pentru cei care s-au pocait - indepartandu-se de pacatul savarsit - Biserica are posibilitatea de a acorda "pocainta" (Can. 2 Neocezareea), adica epitimie, si implicit indreptare.
Din indrumatorul canonic intocmit de canonistul L. Stan retinem ca se pedepseste cu afurisirea:
 A. Episcopul care :
- Refuza sa se duca in eparhia pentru care a fost hirotonit (Can. 36 apost., 17 Ant.) ;
- Primeste in eparhia sa clerici sau mireni afurisiti, veniti din alte eparhii (Can. 12 apost.)
- Primeste clerici, care, impotriva vointei episcopului lor, si-au parasit eparhia (Can. 16 apost.) ;
- Nu poarta grija sa dea clericilor saraci cele de trebuinta (Can. 15 apost.) ;
- Hirotoneste ca urmas al sau pe o rudenie a sa (Can. 76 apost.) ;
- Se amesteca in treburile altei eparhii, fara invoirea episcopului competent (Can. 18 Ancira) ;
B. Clericul care : .
- A ajuns la demnitatea de cleric, prin bani (Can. 29 apost.)
- Vinovat din cauza ca poporul nu vrea sa primeasca pe episcopul canonic (Can. 36 apost.) ;
- Joaca jocuri de noroc sau se da betiei (Gan. 43 apost. ; 56 VI ec.);
- Umbla la circiumi (Can. 54 apost.) ;
- Defaima pe un cleric superior (Can. 56 apost.) ;
- Batjocoreste pe un infirm, schiop, surd sau orb (Can. 57 si 58 apost.) ;
- Duce din Biserica vase sfintite, spre a le folosi acasa (Can. 73 apost.,. 10 I-II) ;
- Se muta la alte Biserici si, somat fiind, nu se mai intoarce la Biserica pentru care a fost hirotonit (Can. 16 I ec. ; 20 IV ec).
C. Mireanul care :
- Se roaga impreuna cu cei excomunicati (Can. 10 apost. , 12 Ant.);
- Dispretuieste pe episcop, sau devine schismatic (Can. 31 apost. ; 5 Ant. ; 13 I-II) ;
- Ucide pe cineva (Can. 65 apost.) ;
- Posteste (Post Negru) Duminica sau Simbata (afara de Simbata Mare) (Can. 66 apost. ; 55 VI ec.);
- Defaima conducerea de Stat sau pe dregatori (Can. 84 apost.) ;
- Mireanul sau monahul care nu se supune episcopului sau (Can. 8 IV ec), adica nu face ascultare canonica ;
- Isi ia singur Sfanta Cuminicatura, de fata fiind episcopul, prez-biterul sau diaconul (Can. 58 VI ec.);
- Predica in public (in Biserica), fara invoirea episcopului (Can. 64 VI ec.) ;
- Face circiuma sau alt fel de comert, in curtea Bisericii (Can. 76 VI ec.) ;
- Comunica cu clericul care liturghiseste sau boteaza in paraclise particulare, fara invoirea episcopului (Can. 12 I-II);
- Se abtine de la nunta, carne si vin, fiindca le considera pe acestea lucruri pacatoase (Can. 51 apost.) ;
- Femeia care se marita cu fratele barbatului ei si nu se desparte de el (Can. 2 Neocez.) ;
- Monahul care desconsidera normele canonice ale Bisericii (Can. 4 IV ec.) ;
- Monahii si monahiile care, dupa ce au facut votul, se casatoresc (Can. 16 IV ec).
in conformitate cu doctrina canonica ortodoxa, se mai pedepsesc cu afurisirea urmatoarele abateri si delicte ale clericilor;
- Neglijarea sau nerespectarea conditiilor canonice cerute candidatilor la hirotonie (Can. 76 apost.; 4 I ec ; 19 Ant.; 49 Cart.);
- Refuzul clericului de a-si pastori turma Incredintata la hirotonie (Can. 15 apost.; 16 I ec. ; 6, 10 IV ec. ; 15 VII ec).
- Parasirea cu de la sine putere a parohiei sau eparhiei pentru care a fost destinat si administrarea Tainelor si Ierurgiilor in alta parohie, fara consimtamantul autoritatii bisericesti competente (Can. 12, 15, 16 apost; 15, 16 I ec ? 10, 20 IV ec. ; 31, 59 VI ec. ; 10 VII ec. ; 3 Ant. , 11 Sard. s.a.);
 - Neglijarea obligatiei de a invata pe credinciosi dreapta credinta (Can. 58 apost. ; 19 trulan). In caz de recidiva, canoanele respective prevad caterisirea;
- Neimpartasirea la Sfanta Liturghie, fara a spune motivul pentru care nu se impartasesc ;
- Comuniunea la nivel de rugaciune cu ereziarhii (Can. 45, 54 apost.).
- Impunerea cu sila a platii pentru orice serviciu religios (Can. 2 IV ec. ; 22, 23 trulan"; 4, 5, 19 VII ec). Pentru cazul de recidiva se prevede caterisirea. Referitor la acest delict, Pravila Mare precede : "...De se va arata la vreun preot ca ...au luat vreun dar ceva pentru dumnezeiasca priciastenie, aceluia sa i se ia popia, ...". Cel caruia i s-a luat "darul pentru niscare gresale adeverite si va indrazni la Liturghie sa faca, unul ca acela sa se goneasca de tot si de in Beserica lui Hristos".
- Necinstirea obiectelor sfinte (Can, 72, 73 apost.; 2 IV ec.; 1, 49, 97 trulan ; 13 VII ec. etc) ;
- Blasfemia (Can. 57 apost.) ;
- Incalcarea drepturilor legale ale subalternilor (Can. 59 apost.), care poate merge - in caz de recidiva - pana la caterisire.
- Furtul de bunuri bisericest, in caz de recidiva se pedepseste cu caterisirea (Can. 25, 72, 73 apost. ; 13 VII ec. ; 10 I-II C-pol; 6, 8 Grigorie de Nyssa).
- Divortul introdus "din motive de evlavie" (Can. 5 apos; 13 VI ec. ; 2, 8 Neocez. ; 21, 62 Ioan Post.).
Parintele Nicolae V. Dura