Asaltul bijuteriilor si al machiajului

Este greu sa ne închipuim o inghesuiala intr-un troleibuz in care sa nu fie nici o femeie machiata si fara bijuterii. Chiar si atunci cînd vrem sa deosebim un prunc daca este baiat sau fetita, ne uitam la urechi daca nu are cercei. Tot asa si în cazul adolescentilor, deoarece lungimea parului nu mai este un semn distinctiv, cum nu mai sunt nici pantalonii si fusta, ci numai bijuteriile si machiajul fetelor ne salveaza în astfel de situatii, de multe ori chiar incomode. Cu toate ca, cu tristete trebuie sa recunoastem, întalnim tot mai multi baieti machiati si împodobiti.
Nu este un lucru strain sa spunem ca cerceii si machiajul pot fi întalnite chiar si in biserica, in special in bisericile din orasele mari. In jurul acestora se face mult haz in cercurile batranelor, care le intampina cu priviri neprietenoase, iar de multe ori devenim martorii unor scene care, mai cu seama daca sîntem incepatori, ne tulbura pe parcursul întregii Liturghii si ne pot strica chiar ziua întreaga. Cineva care nimereste de cîteva ori peste astfel de scene, daca nu este încercat in credinta, smintindu-se, foarte usor poate abandona biserica respectiva, iar în cazurile grave, poate sa se abata de la dreapta credinta ortodoxa si sa devina membru al unei secte.
Asadar, au sau nu dreptate babutele care "organizeaza" astfel de scene? Poate ca ceea ce le face sa ne fie atat de antipatice, nu este chiar faptul pe care ni-l reproseaza, ci numai modul în care o fac ? Dar poate ca acuzatiile lor sînt ?ntr-adevar prea grave, caci nu poate sa fie adevarat ca toate femeile care poarta cercei si se machiaza sînt in mod obligatoriu si desfranate? Multe dintre ele sunt casatorite si umbla de multa vreme la biserica si nimeni nu le-a vazut sau sa fi auzit sa-si însele sotul. Este oare chiar atît de grav daca o femeie poarta cercei si se machiaza, dar în schimb nu-si înseala sotul? În timp ce alta poate sa nu se machieze deloc si sa para smerita, totusi sa fie o mare desfrînata?

Ce spune Biblia?

Dar pentru ca noi crestinii, ortodocsi, cu privire la orice lucru trebuie sa cercetam si sa credem numai Sfintei Scripturi, tot asa se cuvine sa procedam si în cazul acesta.
Despre inele si cercei, si podoabe femeiesti în general, avem foarte multe referiri atat in Vechiul cat si in Noul Testament. De exemplu, la proorocul Isaia gasim: "Pentru ca fiicele Sionului sînt atat de mandre si umbla cu grumajii pe sus si cu priviri obraznice, cu pasi domoli, cu zanganit de inele la picioarele lor".
Cum sa nu recunoastem în aceste cuvinte pe fetele din zilele noastre, mai ales in zilele calduroase de vara? Dar iata ca ceea ce se spune mai departe despre ele este inspaimantator, caci vine de la un om care a profetit si nasterea lui Hristos din fecioara si s-a împlinit. Zice proorocul: "Domnul va plesuvi crestetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor" (Isaia 3, 16-17). Adica, Domnul va descoperi desertaciunea si zadarnicia acestui mod de viata în ziua Judecatii.
"In ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, lunite, cercei, bratari, valuri, cununi, lantisoare, cingatori, miresme, talismane, inele, verigi de nas, vesminte de sarbatoare, mantii, saluri, pungi, oglinzi, pînzeturi subtiri, turbane si tunici. Atunci va fi în loc de miresme, putreziciune, si în loc de cingatori, frînghie, ?n loc de c?rlionti facuti cu fierul, plesuvie, în loc de vesmînt pretios, zdrente, si în loc de frumusete, pecete de robie" (3, 18-24).
Iata cît de felurite si cît de multe erau podoabele inca in vremea proorocului Isaia! Iata ca, pe lînga cercei si inele, proorocul aminteste chiar si parul facut cu fierul si verigile de nas, care în tara noastra abia acum încep sa capete popularitate, dupa mo-delul ratacirii occidentalilor. Asadar, nu este adevarat sa zicem ca traim "o alta vreme", "mai moderna", si ca acum nici nu s-ar putea fara bijuterii si machiaj.
Dimpotriva, vedem ca podoabele femeiesti au o vechime foarte mare si, într-o oarecare masura, putem vorbi chiar despre aspectul oarecum primitiv al împodobirii femeilor. Cred ca fiecare a avut ocazia sa vada la televizor, sau macar în reviste, imagini ale femeilor din triburile care inca mai exista în zonele putin umblate ale vestului salbatec, descoperite înca nu demult. Si femeile aborigenilor poarta cercei în nas, inele si bratari si practica machiajul, fara sa fie cîtusi de putin "moderne".
Dar... nu cred ca este cazul nostru. Caci nu toate femeile se machiaza violent si nici nu poarta bijuterii vulgare. Ce rau poate sa fie într-un inel sobru sau intr-un cercel discret, care aproape ca nici nu se observa, într-o bratara bine aleasa sau un lantisor, daca nu sînt deloc vulgare?

Ce au toate acestea cu desfranarea? Caci chiar daca poate unele femei se si gîndesc la asta, multe din ele nu au nici un scop necurat. Ele fac asta doar pentru sotul legitim, iar cele mai tinere, pentru alesul lor. Unele însa nu o fac nici macar pentru atît, ci pur si simplu, pentru a nu se deosebi de semenele lor, pentru a nu parea "taranoaice".
De ce dar Dumnezeu Care este Multmilostiv, si este Dragostea însasi, dupa cum zise Sf. Ioan Teologul si evanghelistul, fagaduieste pedepse atît de groaznice pentru niste maruntisuri ca acestea?!
Trebuie sa explicam lucrurile, pentru ca altfel reiese ca Dumnezeu este rau si razbunator, ceea ce nu se potriveste cu învatatura noastra despre Cel Care ne-a adus din nefiinta la fiinta, iar atunci cînd L-am parasit si L-am tradat pana-ntr-atat a jelit caderea noastra, încat a trimis pe unicul Sau Fiu Cel mult iubit drept jertfa de rascumparare pentru noi.