O estimare psihanalitica

Dar acum sa dam o explicatie mai exacta si mai rationala, folosindu-ne chiar de experienta psihologiei în acest sens, pentru a fi mai aproape de intelegerea si sensibilitatea omului contemporan. Ce determina pe o femeie sa se machieze, sa-si puna cercei si sa poarte inele, fie ca este tanara, batrana, bogata, saraca, frumoasa sau urata? Pentru ce au fost inventate bijuteriile, machiajul, valurile si toate celelalte? Au ele vreo legatura cu desfranarea? In ce masura?

Pentru cei care poate nu stiu, (nu-i nici un rau în asta), trebuie sa le spunem ca a existat un medic învatat la sfîrsitul secolului trecut-începutul secolului nostru, pe nume Sigmund Freud, evreu, care a trait în Austria, intemeietorul unei ramuri care imbina medicina cu psihologia, numita "psihanaliza". Aceasta stiinta se ocupa de studiul comportamentului uman si încearca sa stabileasca, pe cat ingaduie Dumnezeu, factorii sau motivele care determina anumite hotarîri ale oamenilor, in diferite situatii, mai ales in cazul bolilor si dereglarilor psihico-afective. Trebuie sa stim ca Sigmund Freud a aplicat si a fondat aceasta metoda îndeosebi in cazul nevrozelor si al isteriei, cercetand mii de cazuri, ceea ce, se intelege, este un lucru special si nu poate fi aplicat la toti oamenii la fel de usor si cu garantia unui rezultat plauzibil. Acesta a si fost motivul pentru care Freud, dar mai ales urmasii lui, au dat nastere unor pareri despre sufletul omului foarte daunatoare si potrivnice învataturii Bisericii Ortodoxe, pentru care nici nu recomandam sa-l citeasca nimeni, pentru a nu-si pricinui rani mari si foarte-foarte greu de vindecat. Totusi, multe din ideile psihanalizei sînt bune si sînt folosite si astazi cu succes în tratarea multor dereglari psiho-afective.

Pe scurt, psihanaliza sustine ca fiecare om, pe langa latura sa constienta mai are si alta mai putin cunoscuta, tainica, adica "subconstientul". Aici, în subconstient, este locul în care se depoziteaza toate gandurile si pornirile noastre rele, rusinoase: gandurile de ucidere si sinucidere, de desfranare, de sete dupa bogatii, de care în mod normal ne rusinam si nu ne place ca altcineva sa ni le cunoasca. Procesul de "ascundere" a gandurilor neplacute se numeste "refulare" iar cel de descoperire, de "scoatere la iveala" a lor se numeste "defulare". De fapt, aceasta si este cheia principala a vindecarilor prin metoda psihanalitica, adica descoperirea si "defularea" cauzelor anumitor nelinisti si suferinte, sondand memoria pacientului pana la copilarie. Este evident împrumutul lui Freud din practica spovedaniei crestine. Totusi, ceea ce face ca dereglarile persoanelor tratate prin metoda psihanalizei sa se reînnoiasca dupa o perioada de timp, este faptul ca, spre deosebire de marturisirea ortodoxa, acestia, desi au dobîndit o liniste vremelnica prin actul marturisirii, ei nu au capatat dezlegarea acelor pacate prin care se aduce linistea desavîrsita si statornicia, care se da doar de Începatorul linistei si al statorniciei, Domnul nostru Iisus Hristos, prin mana preotului.

In limbajul ortodox, subconstientul este locul tuturor patimilor, dar si al îndemnurilor care vin de la diavol, ce se lucreaza în ascunsul nostru.
Aceste patimi si porniri ascunse, pe care nu le dam pe fata, totusi ne influenteaza foarte puternic latura noastra constienta, determinand si de multe ori chiar conducand din umbra faptele si actiunile noastre. Partea rea a psihanalizei este tocmai faptul ca ea îl infatiseaza pe om ca pe un rob condamnat al tuturor acestor patimi si porniri ascunse, care-i diriguiesc din umbra viata în chip fatal si într-un fel impotriva voii lui.

Totusi, nu putem nega multe din concluziile psihanalizei despre "subconstientul" nostru, caci ele se adeveresc si de practica de doua mii de ani a Ortodoxiei, fiind înregistrate in tratatele de ascetica ale Sfintilor Parinti. Desigur, stiinta psihanalizei despre modul în care subconstientul influenteaza si rabufneste în constient nici nu se poate compara cu amploarea si exactitatea asceticii ortodoxe, lucru care poate fi confirmat de orice psiholog, daca va cerceta faptul.
Cu toate acestea, apelam, fara nici un compromis din punct de vedere al învataturii ortodoxe, la acesti termeni de "constient" si "subconstient" ai psihanalizei, si ne folosim de metoda ei, pentru ca ea este mai usor de înteles pentru omul contemporan. Dar si pentru ca astfel ne atragem argumente si din afara Ortodoxiei, cele ale stiintei si ale practicii medicinii si psihologiei, pentru cei care înca nu au credinta desavîrsita si nu au cunoscut ca plinatatea adevarului este în Ortodoxie.

Tipuri de femei si motivele pentru care se impodobesc

Asadar, putem clasifica, cu aproximatie, tipurile de femei si motivele pentru care se împodobesc, in functie de varsta, frumusete, situatie materiala si origine sociala.
Primul motiv, si cel mai frecvent, pentru care o femeie se impodobeste este dorinta de a iesi în evidenta, fie pentru a-si arata frumusetea fizica, fie pentru a-si arata originea buna sociala, adica bogatia. Exista chiar cazul patologic al acestui gen de femei, adica istericele. În cazul isteriei femeile se machiaza si se îmbraca foarte strident si de cele mai multe ori neconventional, numai pentru a atrage atentia. Aceste femei sufera foarte mult daca nu li se atrage nici o atentie si pot deveni chiar agresive. De obicei ele nu rabda si te intreaba singure daca le sta bine în cutare rochie sau iti dau sa le mirosi gatul ca sa le spui daca îti place parfumul cu care s-au dat. Nu trebuie sa le judecam aspru pentru ca, repet, este vorba de o forma de boala.
Totusi, veti spune ca majoritatea femeilor sufera mai mult sau mai putin de aceasta boala! Aici nu trebuie sa amestecam si desfranatele notorii, care de multe ori practica aceleasi metode. Asta nu înseamna ca istericele nu sînt si desfranate, ci pur si simplu ca, spre deosebire de altele, ele sunt si bolnave.
Desigur, machiajul are in primul rand menirea de a ascunde imperfectiunile. Asa este vopsitul genelor, al buzelor, fondul de ten s. a. De exemplu, daca o femeie are buzele foarte subtiri si strîmbe si pe de-asupra fara culoare, ea si le îngroasa cu ruj si cu creionul de contur. Sau daca o femeie are o culoare urîta a fetei sau zbîrcituri, ea se va da cu fond de ten.
Asadar, sînt de inteles motivele pentru care se machiaza femeile trecute de tinerete si cele, ca sa ne exprimam asa, mai uratele. Dar parca nu-si scot ele de cele mai multe ori, tocmai prin aceasta, în evidenta toate defectele pe care ar fi vrut sa le ascunda?

Atunci de ce se machiaza femeile frumoase si tinere, care nici macar nu au defecte, ci dimpotriva? În cazul acestora machiajul are tocmai rolul invers, nu de a masca un oarecare defect, ci de a pune ?n evidenta o calitate, de exemplu frumusetea buzelor sau a ochilor. Acestea folosesc de obicei o cosmetica foarte scumpa si au cercetat tratatele de moda. Dar si din rîndul acestora cele mai multe, ?n loc sa se ?nfrumuseteze, dupa cum au vrut, strica si ceea ce au avut frumos de la Dumnezeu.
Tot asa este si cu bijuteriile. Nu va purta inele o femeie care are degetele butucanoase si scurte, pentru a nu atrage atentia asupra lor. Sau nu-si va despleti parul una care are parul sîrmos si gros, ci numai cea cu parul moale si matasos. La fel cum nu poarta fusta scurta cea cu picioare scurte si strîmbe, mai ales daca mai este si grasuta. Cu toate ca foarte multe din aceste sarmane, pe care Dumnezeu prin pronia Sa a vrut sa le fereasca mai usor de moartea desfraului, se impopotoneaza exact pe dos de cum ar trebui.