Asadar, trebuie sa deosebim doua categorii mari de femei care se împodobesc: prima, care face aceasta pentru a-si ascunde unele defecte, dintr-un complex de inferioritate, fie ca este vorba de aspectul fizic, fie de originea si situatia sociala. Cealalta categorie sînt femeile frumoase, care se ?mpodobesc pentru a-si scoate ?n evidenta calitatile fizice, adica pentru a parea si mai frumoase, dar de multe ori si pentru a-si etala buna situatie financiara.
Exista si categoria celor care se machiaza pentru ca asa au vazut si cred ca este o fapta care tine de bunele maniere. Cu toate ca orice om cu minte buna întelege ca a cauta la spiritul vremii este un semn de slabiciune si lipsa de personalitate. În spatele grijii pentru haine frumoase si podoabe se ascunde, totusi, complexul de inferioritate si teama de a nu placea. Femeile întelepte nu-si pun nadejdea nici în vopsele, pe care le spala ploaia si le strica sudoarea, nici în hainele care se invechesc si se arunca, ci în propriile virtuti.
De aceea, atunci cand vom vedea in biserica o femeie machiata si împodobita, trebuie sa o tratam în functie de aceasta. Caci, într-un fel este cea care s-a machiat influentata de moda timpului, fara pricepere, folosind o cosmetica ieftina si nepotrivita, si altfel este cea care si-a facut din machiaj o "meserie". Acest fel de machiaj este batator la ochi si chiar scandalos. Totusi, o astfel de femeie va renunta mai usor decît una machiata mai discret, dar cu o cosmetica scumpa si cu multa arta. Caci aceasta din urma a cheltuit foarte multi bani si timp pîna a ajuns la discretia machiajului care pare mai "nevinovat" decît al celor dintai, dar nu este.
De aceea, vazînd saracia, stîngacia, într-un cuvant complexul de inferioritate al celor dintai, chiar daca mascat de o nepotrivita îndrazneala, sa nu le bruscam, ca nu stiu ce fac. Cu atît mai mult lucrul acesta este valabil in cazul celor din a doua categorie, care din cauza marii lor mandrii, s-ar putea sa nu mai vina niciodata dupa sfauri.
In ultima instanta, bijuteriile au o menire strict erotica. Ele pun în evidenta "zonele erogene" ale corpului uman, adica zonele corpului care, prin atingere, duc cel mai repede la excitarea sexuala, de parca n-ar fi tot trupul nostru "numai bube din talpile picioarelor pîna în crestetul capului", dupa cum s-a spus despre Iov (Iov 2, 7). Iov avea bube trupesti, lepra, iar noi avem bubele poftei de desfrînare, care puroiaza în chip nevazut pe trupurile noastre, "din talpi si pana-n crestet". Despre aceste zone erogene s-au scris sute de mii de carti si reviste, pe care nu cred ca mai este om sa nu le fi vazut vreodata, fara sa vrea, la tarabe sau pe garduri.
Aceasta asa numita "arta a dragostei", prin care omul este chemat sa batjocoreasca asemanarea lui Dumnezeu si sa întreaca în spurcaciuni pe dobitoace, a patruns în tara noastra mai ales dupa caderea comunismului. Ea cunoaste o traditie de mii de ani în filosofiile si pseudo-religiile orientale, cum ar fi cele ale Indiei si Chinei, care învata ca în timpul placerii sexuale (orgasm) omul se contopeste cu "absolutul", de fapt, cu diavolul. Exista numeroase secte care propovaduiesc anume acest fel de "unire cu dumnezeu", raspandite acum si in tara noastra. Cartea fundamentala care cuprinde aceste "învataturi" se numeste "kama-sutra" si a fost tradusa si în limba romana, facînd multa moarte în randurile tinerilor, dar si al celor casatoriti, spre rusinea lor.
Exista parerea printre femei ca barbatilor le plac mai mult femeile machiate si împodobite si multe sînt geloase pe ele. Din aceasta cauza, vazand ca barbatul lor trage cu ochiul dupa astfel de femei, "de ciuda" multe încep sa se machieze. Parerea aceasta este falsa. Faptul ca barbatii trag cu ochiul dupa femeile machiate si împopotonate nu este deloc o dovada a frumusetii acestora, ci pur si simplu, prin tinuta lor, acestea îsi exprima predispozitia lor pentru curvie. De aceea, si barbatii se uita mai mult dupa ele, deoarece ei stiu ca pentru a cuceri o femeie cuminte e nevoie de timp, rabdare si seriozitate, ceea ce nu li se cere în cazul unei paiate cu care poti sa faci ce vrei fara nici o raspundere. Altfel cum s-ar explica faptul ca atunci cînd vine vorba de casatorie toti cauta "fete cuminti"? În asa fel, cele care se machiaza si se împopotoneaza chiar cred ca sînt frumoase, nestiind ca barbatii care mai înainte le-au strans in brate si le-au spus vorbe de alint, pe urma, cînd raman intre ei, povestesc totul cu deamanuntul si le batjocoresc si rîd de ele, numindu-le proaste.
Glasul inimii
Dar nu cred ca avem nevoie de chiar atît de multe dovezi pentru a ajunge la un raspuns atît de simplu! Ci dovada cea mai buna este ca fiecare sa se aplece cu grija mare peste sufletul sau si sa priveasca în adancuri cu sinceritate. Care este motivul pentru care o femeie se impodobeste?
De ce ne pare oare, noua, carora ne place sa citim în aproapele pornirile inimii si care atît de usor judecam despre fiecare ca a facut cutare sau cutare lucru din cutare motiv, noi care suspectam atît de lesne si cu atîta fermitate lucrurile din inima aproapelui chiar si dupa ce ni se spune ca nu-i adevarat! Cum dar vom crede ca numai "eu", ca numai tu, sîntem feriti de ochiul aproapelui si ca numai despre noi nu se stie adevarul? Toate cele tainice ale noastre sînt pe fata! Si asa stiind, sa ne aplecam cu grija mare peste sufletul nostru si sa ne întrebam: care este motivul pentru care ne împodobim?
