Sf. Ioan Gura de Aur despre femeile care poarta podoabe de aur si se împodobesc

Domnul nostru Iisus Hristos, dupa învierea Sa, li S-a aratat mai întai femeilor. Una dintre ele era si Maria Magdalena, desfranata despre care se scrie in Evanghelii. Despre acest mare pogoramant al lui Dumnezeu catre femei, Sf. Ioan Gura de Aur exclama:

Uita-te cum si Domnul, prin femei, binevesteste ucenicilor! Domnul - lucru pe care l-am spus adeseori - ridica la cinste neamul cel mai dispretuit, neamul femeiesc, îi da bune nadejdi si-i vindeca durerea.
Care dintre voi n-ar vrea sa fie ca acelea si sa cuprinda picioarele lui Iisus? Puteti si acum, toti cîti vreti! Puteti sa-I cuprindeti nu numai picioarele, ci si mîinile, si capul acela sfînt, impartasindu-va, cu cuget curat cu înfricosatoarele taine. Nu numai aici pe pamînt; ci Il veti vedea si în ziua aceea a judecatii, cu slava aceea nespusa, cand va veni cu popor de ingeri, daca veti vrea sa fiti iubitori de oameni, daca veti vrea sa fiti milostivi si veti auzi nu numai aceste cuvinte: "Bucurati-va!", ci si cuvintele acelea: "Veniti, binecuvîntatii Parintelui Meu, de mosteniti împaratia cea gatita voua de la întemeierea lumii" (Matei 25, 34). Fiti, dar, milostivi, ca sa auziti aceste cuvinte! Iar voi, femeilor, care purtati bijuterii de aur si ati vazut drumul acestor femei, lepadati, chiar tîrziu, boala poftei dupa aur! Deci, daca doriti sa fiti cu acele femei, schimbati podoaba cu care sînteti împodobite cu podoaba milosteniei. Spune-mi, ce folos ai de pe urma acestor podoabe pretioase, de pe urma hainelor tesute cu aur?

- Mi se bucura si mi se veseleste sufletul de ele!

- Eu te-am ?ntrebat de folos, iar tu mi-ai vorbit de paguba. Nimic nu este mai pagubitor ca a te interesa de bijuterii de aur, a te bucura de ele si a-ti lipi inima de ele. Robia aceasta cumplita ajunge si mai amara cînd iti face placuta robia. De care fapta se va îngriji vreodata cum trebuie, cînd va nesocoti grijile lumesti cum se cuvine, o femeie care socoteste ca merita sa se bucure cînd e legata cu aur? Cel care se bucura ca sta în inchisoare nu va voi niciodata sa scape de închisoare. Tot asa si femeia aceasta; ca un prizonier de razboi, robita de aceasta pofta rea, nu va suferi sa auda cu dorul si ravna cuvenita vorbindu-i-se de cele duhovnicesti si nici nu va face vreo fapta buna. Care, dar, îti este folosul de pe urma podoabei acesteia, de pe urma acestei moliciuni?

- Imi fac placere bijuteriile!

- Iarasi mi-ai vorbit de paguba si de pierzare!

- Dar ma cinstesc mult cei ce ma vad.

- Si ce-i cu asta? O alta pricina de stricaciune, care te face cînd infumurata, cand obraznica. Haide, dara, îngaduie-mi sa-ti arat eu pagubele, odata ce tu nu mi-ai spus folosul.

Care sunt, dar, pagubele ce ti le aduc bijuteriile? Grija e mai mare decat placerea. Din pricina asta multi din cei ce te vad - negresit din cei legati de pamant - se bucura mai mult decît tine, care porti aurul si bijuteriile. Tu te împodobesti cu podoabe care-ti aduc griji; aceia îsi desfateaza privirile fara sa aiba vreo grija. O alta grija apoi. Esti umilita si invidiata de toti. Vecinele si prietenele, piscate de invidie, se înarmeaza împotriva barbatilor lor si dezlantuie împotriva ta razboaie cumplite. Pe lînga aceste pagube, altele: îti cheltuiesti tot timpul liber si toata grija cu gatelile; nu te lipesti cu toata inima de faptele cele duhovnicesti; esti plina de înfumurare, de obraznicie si slava desarta; esti legata strîns de pamant, si se taie aripile si, în loc de vultur, ajungi caine si porc. Incetand de a te mai uita si a zbura la cer, cauti în jos ca porcii; si, cotrobaind prin gaurile pamîntului dupa aur, sufletul tau îsi pierde barbatia si libertatea.

Spui ca-si întorc oamenii privirile spre tine cand te arati în oras? Dar tocmai pentru asta n-ar trebui sa porti aur, ca sa nu ajungi spectacol de teatru, ca sa nu deschizi gura tuturor barfitorilor. Nici unul din cei ce-si întorc privirile spre tine nu te admira, ci-si bat joc de tine ca-ti plac podoabele, ca esti o înfumurata, ca esti o femeie vanitoasa. Daca te duci la biserica, nu pleci de acolo fara vreun folos sufletesc, ci cu mii si mii de cuvinte de batjocura, de ocari si de blesteme, nu numai de la cei care te vad, ci si de la profet. Isaia, cel cu mare glas, îndata ce te vede striga: "Acestea zice Domnul catre fetele cele îngamfate ale Sionului: "Pentru ca au umblat cu grumajii ridicati, pentru ca au facut cu ochiul, pentru ca-si tarasc hainele cu pasitul picioarelor, pentru ca joaca din picioare, Domnul va dezveli podoaba lor si în locul mirosului celui placut va fi praf si în loc de brau se vor incinge cu funie" (Isaia 3,15. 23). De acestea vei avea parte si tu în loc de podoaba. Ca aceste cuvinte n-au fost spuse numai pentru fetele Sionului, ci oricarei femei care face ca ele. Împreuna cu profetul Isaia sta acuzator si Pavel, spunînd lui Timotei sa porunceasca femeilor "sa nu se împodobeasca cu împletituri de par sau cu aur sau cu margaritare sau cu haine scumpe" (1Timotei 2,9). Deci, in orice imprejurare, iti este vatamatoare purtarea de bijuterii; dar mai cu seama cînd te duci la biserica, cand treci printre saraci. Daca ai cauta sa te învinuiesti amarnic pe tine însati, n-ai putea-o face mai bine decît imbracandu-te cu astfel de haine si podoabe, semn de cruzime si neomenie.