Gandeste-te cate stomacuri flamande lasi cu podoabele acestea, cate trupuri dezbracate, cu luxul acesta dracesc! Cu mult mai bine ar fi sa hranesti sufletele celor flamanzi decat sa-si gauresti loburile urechilor si sa atîrni de urechi, degeaba si fara de rost, hrana a mii si mii de saraci. Este, oare, o slava sa fii bogat? Este, oare, o lauda sa porti pe tine bijuterii de aur? chiar daca podoabele acestea ar fi castigate prin munca cinstita, totusi vina ta este nespus de mare; gîndeste-te însa cat de covarsitoare este atunci cand sunt castigate cu necinste si nedreptate! Spui ca-ti sînt dragi laudele si slava? Dezbraca aceasta podoaba plina de batjocura si toti te vor admira si te vei bucura si de slava si de placere curata; asa însa esti batjocorita si-ti pregatesti cu ele multe prilejuri de suparari. Daca ierti vreuna din ele gandeste-te cate necazuri iti pricinuiesti! Cîte slujnice nu-s batute, cati oameni nu sînt necajiti, cati nu sînt arestati, cati nu sunt intemnitati! Din pricina podoabelor acestora, judecati, anchete, mii si mii de blesteme si învinuiri; femeia este blestemata si învinuita de barbat, barbatul, de prieteni, iar sufletul, de el însusi.
- Dar bijuteriile nu se pierd!
- Tocmai acest lucru nu este usor! Dar chiar daca le-ai feri totdeauna e pierdere si asa pastrate dau multa bataie de cap, multa grija si scarba si nici un castig. Ce venit aduc ele în casa? Ce folos celei ce le poarta? Nici un folos, ci multa uratenie si învinuiri din toate partile. Cum vei putea saruta si cuprinde picioarele lui Hristos cînd esti împopotonata asa? Hristos Îsi întoarce fata de la aceasta podoaba. De aceea a primit sa Se nasca în casa teslarului; dar, mai bine spus, nici in casa aceea, ci intr-o coliba si într-o iesle. cum vei putea sa-L vezi pe El cînd nu ai frumusetea cea poftita de El, cînd nu porti podoaba placuta Lui, ci una urata de El? Cand te apropii de El nu trebuie sa fii impodobita cu astfel de haine, ci imbracata cu virtute. Gandeste-te ce este în definitiv aurul? Nimic altceva decat pamant si cenusa. Baga-l în apa si s-a facut glod! Gandeste-te si rusineaza-te cînd faci din glod stapan, cand lasi toate si stai lînga aur, cînd il porti si-l plimbi pretutindeni, chiar cînd te duci la biserica, atunci cînd mai cu seama ar trebui sa fugi de el. Nu s-a zidit biserica ca sa-ti arati în ea bogatia aceasta, ci bogatia cea duhovniceasca. Tu însa, ca si cum te-ai duce la parada, nu la biserica, asa te împodobesti din cap pîna în picioare; imiti pe cele de pe scena si porti pe tine gunoiul acesta vrednic de batjocura. Din pricina asta sufletele multora se vatama, iar dupa terminarea slujbei de la biserica, în case si la mese, ai sa auzi pe cei mai multi vorbind tocmai de gatelile acestea. În loc sa spuna: "Profetul si apostolul au spus cutare si cutare", vorbesc de luxul hainelor, de marimea pietrelor scumpe si de toata împopotoneala celor ce se îmbraca asa. Aceste discutii va fac si pe voi si pe casnicii vostri trandavi spre milostenie. Nici unul din voi n-ar dori sa rupa repede ceva din aurariile acestea si sa hraneasca un flamand. cum ai putea hrani pe un altul cu pretul uneia din aceste bijuterii, cand tu insati vrei sa duci o viata amara mai degraba decît sa-ti vezi împutinate podoabele? Multe femei se uita la bijuteriile lor ca la niste fiinte si tin la ele mai mult decît la copiii lor.
- Doamne fereste! mi se raspunde.
- Aratati-mi asta! Aratati-mi-o prin fapte, pentru ca eu vad ca acum lucrurile stau cu totul astfel. Care femeie, stapanita tare de dragostea de giuvaericale, a prefacut în bani giuvaericalele ei, ca sa smulga din ghearele mortii sufletul unui copil? Dar pentru ce vorbesc de sufletul unui copil? Care femeie si-a rascumparat cu ele sufletul ei pierdut? Dimpotriva, vad ca multi îsi vand in fiecare zi sufletul de dragul bijuteriilor. Daca li se imbolnaveste trupul fac tot ce pot, dar daca vad ca li se strica sufletul, nu fac nimic, ci privesc cu nepasare si sufletul lor si sufletul copiilor lor ca sa le ramîna giuvaericalele, care pier cu timpul si ele. Pui pe tine aurarii în valoare de mii de talanti, iar madularul lui Hristos nu are nici hrana cea de toata zilele. Stapanul de obste al universului a dat deopotriva tuturor si cerul si cele din ceruri si masa cea duhovniceasca. Tu însa nu-i dai Lui nici pe cele pieritoare, ca sa fii legat necontenit cu lanturile acestea cumplite. Din pricina aceasta miile si miile de pacate, din pricina aceasta barbatii ajung niste desfranati, pentru ca voi, femeile, nu-i faceti sa traiasca crestineste, nu-i faceti sa filozofeze, ci-i învatati sa le placa podoabele cu care se împodobesc femeile stricate; din pricina aceasta si cad repede in bratele desfraului. Dar daca i-ati învata sa dispretuiasca astfel de podoabe si sa le faca bucurie castitatea, evlavia si smerenia, n-ar fi prinsi cu atîta usurinta în ghearele desfraului. Poate sa se impodobeasca asa desfranatele! Ba, chiar mai mult decat atata, dar nu pentru barbatii vostri!
Obisnuiti, dar, pe barbatii vostri sa le placa podoaba aceasta duhovniceasca, pe care n-o pot vedea la desfranate. Ma întrebi cum il poti face pe barbatul tau sa capete acest obicei? Îndeparteaza de la tine gatelile si giuvaericalele si pune-ti podoaba cea duhovniceasca. Asa îti vei feri barbatul de orice pericol, iar tu vei fi pretuita. Dumnezeu te va milui, toti oamenii te vor admira si vei avea parte si de bunatatile cele viitoare, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea în vecii vecilor, Amin.
