Bartolomeu Anania: « Vreau să mor în patul meu »

Bătrânul Anania s-a întors acasă luni noapte, în stare destul de gravă. « Vreau să mor în patul meu », aceasta ar fi fost ultima dorinţă a mitropolitului de Cluj. Odată ajuns pe Aeroportul Internaţional Cluj-Napoca, Bartolomeu Anania a fost preluat de o ambulanţă SMURD şi transportat la Spitalul Judeţean, la Chirurgie I, Secţia terapie intensivă.
"Starea de sănătate a Înaltpresfinţitului este destul de critică. A venit intubat. Starea de sănătate s-a înrăutăţit şi datorită vârstei pe care o are, în martie împlineşte 90 de ani, precum şi suferinţele prin care a trecut. A venit să moară acasă" a declarat, cu strângere de inimă, Vasile Someşanul, episcop-vicar al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.
Înaltpreasfinţitul Bartolomeu Anania a fost internat la clinica AKH din Viena şi trebuia să fie supus unei intervenţii chirurgicale pe cord, însă medicii austrieci au decis că acesta nu ar suporta operaţia.
Valeriu Anania îşi află rădăcinile în plaiurile pescenene din ţinuturile Olteniei, născut fiind, la data de 18 martie 1921, în comuna Glăvile din judeţul Vâlcea. Mama sa, Ana, născută Mărgăritescu, fiica unui preot, aparţinea locurilor, dar tatăl scriitorului, Vasile, mic negustor de ţară, apoi muncitor în Bucureşti, fusese născut în Transilvania, în satul Boz (actuala comună Apold a judeţului Sibiu). Însă bunicii lui Valeriu plecaseră din Ardeal pe când tatăl lui, Vasile Anania, era încă prunc în leagăn.
Scriitorul Valeriu Anania s-a numărat printre persoanele cele mai controversate, din ultimii 20 de ani. Din ucenicul cel mai iubit al Patriarhului Justinian, sriitorul şi poetul versat al modernităţii, monah prin vocaţie, revoluţionar prin atitudine, omul providenţial, pana la – culmea nerusinarii unor contemporani de-ai nostri ! – informator şi chiar ofiţer ( !) de securitate…
Nu e de mirare că atitudinea de revoluţionar, ostilă oricăror încadrări definitive, a provocat animozităţi, acuzaţii virulente sau, după caz, nedumeriri. Se ştie că el a stârnit unele invidii şi adversităţi chiar şi la Palatul Patriarhiei. Unde să fie adevărul ? "În ce mă priveşte, cred că adevărul se află aiurea. Pe mine nu mă interesează o anumită imagine, mă preocupă foarte mult ceea ce se întâmplă cu mine când voi pleca dincolo. Şi chiar dacă voi fi ultimul care să intru prin plasă, nu pe poarta Raiului, dar să fiu dincolo de gard", mărturiseşte cu nădejdea în privire Părintele Anania.
În unul dintre jurnalele sale, "De dincolo de ape", scriitorul Valeriu Anania îşi mărturiseşte crezul său scriitoricesc, iar monahul Bartolomeu Anania face o pledoarie a credinţei depline în neam, Dumnezeu şi om.
„Cred în scânteia divină a omului şi în capacitatea lui de a înfrânge răul din lume, cred în frumuseţea, bunătatea şi adevărul său, în putinţa lui de a se depăşi până la jertfă şi sfinţenie, cred în libertatea, în forţa creatoare, în iubirea, lacrima şi bucuriile lui. Cred în vigoarea şi trăinicia neamului meu, în ascendentul său spiritual asupra istoriei, cred într-o pace finală a omenirii. Mai cred în omenia lui Dumnezeu şi în talentul greierilor de a-mi inspira duioşii natale.”
La plecarea din această lume a fostului Patriarh Justinian, monahul Bartolomeu a fost acela care s-a învrednicit să-şi scoată pieptănele şi să-i aranjeze barba pentru ultima dată, ca semn de multă preţuire.
Cine este vrednic să-i pieptene baraba "patriarhului" Bartolomeu Anania?
Ştefan Popa

Sursa: http://www.lumeacredintei.com/