"Iisus a dat Bisericii infiintate de El o constitutie sau organizare ce se intemeiaza pe faptul ca El a imbracat pe Apostoli cu puterea de a face ceeace El fu imputernicit de Tatal a face in misiunea Lui, insa nu fara a le fagadui totodata ajutorul Sau spre a exercita puterea lor, ajutor ce li se da prin Duhul Sfant. Astfel Iisus aseza pe Apostoli ca conducatori ai Bisericii Sale in locul Sau si sub conducerea Sa nevazuta si le incredinta misiunea de invatatori, preoti, pastori si conducatori.
Hristos a dat Apostolilor de a ierta pacatele celor ce se pocaiesc, cand a zis lor : "Carora veti ierta pacatele se vor ierta lor" anume atat "pe pamant" adica in aceasta viata cat si "in cer" adica in viata de veci.
Apostolii precum si succesorii lor, ofereau preotia speciala prin punerea mainilor; ea primi in cazul acesta numele propriu "Hirotonie" pe langa cel general de "Punerea manelor", iara mai tarziu si numele de "Hirotesie".
"Hirotonie" a ramas nume distinctiv al punerii manelor cu caracter de sacrament adica de Taina, la consacrarea in treapta de diacon, preot si episcop.
Intemeietorul Bisericii Crestine a luat masuri pentru a-i asigura existenta, stabilind si constitutia sociala a ei. Hristos si-a rezervat conducerea suprema a Bisericii, spre a o exercita nevazut in calitate de cap al ei, conducandu-o prin mijlocirea Sfantului Duh.
Dar pentru Biserica vazuta a trebuit asezata si o autoritate vazuta. Hristos a transmis Apostolilor aceasta autoritate cand le-a dat puterea pe care El o primise de la Tatal asigurandu-i ca El Insusi va fi cu dansii pana la sfarsitul veacurilor. El obliga de asemenea pe toti credinciosii sa asculte pre apostoli ca pre autoritatea Bisericii sau ca pre Biserica in sensul cel mai strans, intrucat a a zis apostolilor (Luca 10,16) : "Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine. " Asadar cel ce nu va asculta de Biserica in sensul ei cel mai strans, adica de apostoli sa le fie lor ca un pagan si vames, ca unul ce nu mai face parte din Biserica in sensul ei mai putin restrans, adica nu mai are comuniune cu Biserica.
Protestantii au introdus in biserica lor in parte un sistem "democratic", adica toti credinciosii sunt de drept autoritate a bisericii; si in parte, un sistem cesarocratic pe baza democratica, adica principele este autoritatea legitima a bisericii ca reprezentatnt al poporului.
Acestia sustin ca Insusi Hristos a dat bisericii sale un sistem democratic si deci El nu a asezat ca autoritate vazuta pentru toate timpurile pe apostoli ci pe comunitatea intreaga a credinciosilor. Ei pretind a dovedi aceasta cu urmatoarele cuvinte ale lui Hristos (Matei 18, 15-17) :
"De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău.
Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.
Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vames ";
Prin Ecclesia intelegem aici comunitatea, adunarea credinciosilor, totalitatea lor, comunitatea lor; dar intelegem si autoritatea conducatorilor Bisericii. Acesta este intelesul care reiese din cuvintele Domnului Hristos : Ioan 20, 21-23 : "Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi.
Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt;
Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute."
La fel si cele din Matei 10, 14-15; 40: "Cine nu vă va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele voastre, ieşind din casa sau din cetatea aceea, scuturaţi praful de pe picioarele voastre.
Adevărat grăiesc vouă, mai uşor va fi pământului Sodomei şi Gomorei, în ziua judecăţii, decât cetăţii aceleia.
Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine."
De asemenea cuvintele din Luca 10, 16 : "Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine."
Asadar, indata dupa Inaltarea Domnului, vedem pe aposoli exercitand ei singuri autoritatea de conducatori ca transmisa lor la Cincizecime si apoi succesorilor lor.
Concluzionam ca autoritatea vazuta a Bisericii a fost transmisa de Hristos in instanta suprema Apostolilor ca unei adunari nedivizate, in egala masura, anume ca fiecare avea caderea de a exercita aceasta autoritate in sfera lui, iar la cazuri deosebite se intruniau mai multi apostoli ca o instanta mai inalta. De exemplu Petru si Ioan au fost trimisi in Samaria spre a impartasi Duhul Sfant celor nou botezati aici; apoi la cazuri de importanta deosebita luau dispozitii toti Apostolii ca un colegiu sau o adunare ; asa vedem cum se aduna toti spre a numi un apostol in locul vanzatorului Iuda si iau dispozitii pentru numirea celor 7 diaconi. La fel procedeaza cand sunt prezenti la Ierusalim impreuna cu presbiterii de aici, numiti de ei spre a le fi auxiliari, spre a curma disputa Antiohiana.
Asadar, conducatorii Bisericii, pastorii, diaconii ca si apostolii si succesorii lor, prin puterea ce li s-a dat de Hristos a fi invatatori, preoti si pastori, au format in Biserica o clasa proprie cu obligatia de a conduce Biserica si a savarsi cultul, fiind asezati in Hirotonie prin punerea mainilor ca act sfant, sacramental."

(Texte culese din Istoria Bisericeasca Universala de Eusebiu Popovici, Bucuresti 1925)