“Bolnav am fost şi m-aţi căutat.”

Mâncarea zis “naturală şi vegetală” este specific de “hrană a dobitoacelor”, a tuturor animalelor, dar care are avantajul că este neutră, nici constructivă, nici distructivă. Omul trebuie să umanizeze hrana prin focul vietii de Sus, al Chipului divin al Vietii. Păcatul a adăugat şi un foc demonic luciferic distructiv, al morţii. Tot ce distruge are “sămânţa luciferică” şi tot ce daruieste Viata are Samanta divina.

Medicina Isihastă fiind o Medicină de orientare direct creştină, începe astfel cu specificul creştin: rugaciunea.
Ce este boala? Este efectul păcatului. Dar celui bolnav nu i se mai impută direct păcatul, că însăşi boala este o răstignire, cu tinderea spre Înviere - tămăduirea. În boală trebuie să treci prin răstignire-suferinţă, dar cu nădejdea nestrămutată a Învierii. Cine nu are
această nădejde, este un condamnat...
A nădăjdui este o porunca a Lui Dumnezeu, “care nu vrea moartea păcătosului, ci întoarcerea lui ca să fie Viu”. Nu te speria de suferinţă, dar caută alinarea şi chiar vindecarea ei. Pentru Creştini, Crucea este biruinţa suferinţei, nu însăşi suferinţa.

Ca Medicină Isihastă, noi indicăm o dublă terapie, atât a sufletului cât şi a trupului, ca integralitate. Păcatul la om s-a
produs prin mâncarea din pomul morţii. Aici noi vedem rădăcina bolii. Locul memoriilor păcatului este în trup şi sufletul este doar rănit de acestea. Sufletul participă la memoriile păcatului trupesc, dar “Firea de Suflet” este dincolo de acestea.


Biblic, Dumnezeu face mai întâi trupul şi apoi creează sufletul pe care îl “suflă” după “măsurile trupului”. Sufletul este creat după “memorialul-măsurile” trupului. Anticii filosofi, consideră spiritul-sufletul ca informaţia corpului, pe baza cărei se formează corpul.
Biblic, este tocmai invers. Trupul este informaţionalul sufletului. Marea importanţă a trupului din creştinism, trebuie cu insistentă evidenţiată. Omul nu este unirea spiritului cu trupul, ci tocmai în orientarea cealaltă, a unirii trupului cu spiritul. Atenţie la această distincţie, ca sens de la trup spre spirit (nu de la spirit spre trup cum zic anticii).


Omul nu este spirit întrupat, ci este trup spiritualizat. La antici, spiritul se face şi materie, pe când biblic, materia nu se face şi spirit, ci uneste materia cu spiritul şi face un comun neamestecat trup.
Atenţie la accepţiunea creştină a trupului, care nu este simpla materie, ca la antici, ci este unirea materiei cu spiritul. Concepţia că spiritul se poate face o manifestare materială este tot aşa de greşită ca şi considerarea că materia poate evolua şi deveni şi spirit.
Spiritul nu se face manifestare materială, ci participă la manifestarea materiei. Şi de asemenea, materia nu devine spirit, ci participă la cele spirituale.

În sensul creştin, nu se pune problema spirit şi materie, ci problema suflet şi corp. Corpul este întâlnirea într-un comun al sufletului şi al materiei. Ca antropologie creştină, fiinţa omului este supraforma-asemănarea chipului lui Dumnezeu, este formă creată ca suflet şi energii de suflet ca materie şi unirea acestora într-un comun, ca trup.
Trupul, corpul nostru nu este simpla materie, ci un memorial de comun fiinţial propriu. Paradoxal, centrarea fiinţialului nostru nu este în
suflet, ci în trup, care devine astfel templul sacru al fiinţei. Şi păcatul a atins tocmai sacralitatea trupului, care 1-a făcut “casa păcatului şi a morţii”.

De aceea, Domnul Hristos a inviat cu trupul şi L-a ridicat la Cer, fiindcă trupul este unitatea sacra a fiinţialului propriu. Încă odată menţionăm, ca trupul să nu se confunde cu simpla materie, ci să fie considerat “Comunul de Întâlnire” dintre suflet şi materie. Haina de Duh, ca trup înduhovnicit, este tocmai această sacralitate a trupului, unitatii, iconicul creştin.
A reface sacralitatea trupului, este metoda medicinii noastre isihaste. Şi omul a stricat această sacralitate prin “mâncarea păcătoasă”, deci prin mâncarea ne-păcătoasă să se revină la sacralitate.


Trupul fiind un comun al sufletului şi al materiei, trebuie o mâncare sufletească sfântă şi o mâncare materială nedistructivă si sănătoasă. Să se treacă urgent la o mâncare sufletească şi materială sănătoasă, este condiţia tratării bolilor. Primul desfrâu al omului nu este sexul, ci desfrâul mâncării şi din acesta devine şi cel al sexului. Oprirea desfrâului mâncării este condiţia opririi desfrâului sexului. Aici este insuficienţa medicinii psihanalizei, că inversează raportul dintre sex şi mâncare.

Boala este o afectare distructivă a memorialului comunului suflet şi materie, deci a trupului. În boală, sufletul desfrânează pe seama materiei şi materia desfrânează pe seama sufletului şi a propriei substanţe materiale. Opriţi urgent orice lipire păcătoasă a sufletului de
materie şi totodată opriţi orice lipire păcătoasă a materiei de materie, iată tot secretul medicinii noastre isihaste. Mâncarea este această lipire păcătoasă, cu reflectări atât în suflet cât şi în corp. Teologic se vorbeşte de post, iar medical se vorbeşte de dietoterapie. Boala se manifestă în două direcţii, cu o accentuare, sau o diminuare a mâncării. Cei ce mâncaţi mult şi fără nici-o alegere, opriţi-vă, că altfel boala vă va ucide. Limitaţi-vă la strictul necesar şi progresiv sa ajungeţi la o mâncare sănătoasă. Cei cu boli grave, trebuie să treacă urgent la o selectare strictă a alimentelor. Cei ce nu mai pot mânca, trebuie o silinţă de a menţine hrănirea, tot cu o selectare strictă.

“Viata este darul Tău Doamne. Noi prin păcat l-am rupt şi distrus. Revarsă-L din nou, ca să-mi apară chipul Tău din făpturile Tale.
Nu există moarte, ci doar viata. Făptura noastră este ca un vas, care dacă este spart nu mai poate ţine darul vietii în el. Noi încercăm să
reparăm vasul, dar fără o încă o readucere a darului Tău, viata ne lipseşte. Doamne Cel în Treime iubire şl viata, miluieşte zidirea Ta cu mângâierea mainii Tale. Binecuvintează-ne Parinte Dumnezeu, iartă-ne Fiule Mantuitor şi tămăduieşte-ne Dumnezeule Duhule Preafinte.
Sfinţii Tăi sunt mărturia darului vietii. Fă-ne şi pe noi părtaşi acestora. Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale îndeosebi, dă-ne şi nouă sanatatea vietii. Iubirea cea intreita şi absolută, miluieste-ne şi pre noi păcătoşii, ca iarăşi să căpătăm asemanarea chipului Tău, care este viata cea nepieritoare. Amin.
Ieromonah Ghelasie Gheorghe