Ravna ta de a cunoaste cum cineva printr-o viata virtuasa poate sa ajunga la desavarsire mi se pare vrednica de dorinta pe care o ai ca intotdeauna sa duci o viata lipsita de cusururi. As fi voit, desigur, mai presus de toate, sa gasesc chiar in viata mea exemplul celor ravnite de tine, astfel ca, mai inainte de a-ti fi dat ultimele cuvinte de invatatura ceruta, sa ti-o fi putut da in fapte, intrucat povatuirea cuiva catre cele bune numai atunci poate fi vrednica de crezare, cand viata acestuia este intru totul in armonie cu faptele lui.

Cat de mult as dori sa mi se poata intampla asta vreodata. Acum insa, fiindca nu ma simt in stare sa iti pot pune in fata, in loc de cuvinte, viata mea, ca nu cumva aceasta sa ti se para ca este cu totul departe de desavarsire si deci o adevarata nebunie fata de scopul pe care ti l-ai hotarat, m-am gandit ca n-ar fi cu totul fara folos sa-ti arat deocamdata numai tinta catre care trebuie sa se indrepte viata cuiva. Si am facut aceasta pornind de la un lucru destul de bine cunoascut de toata lumea.

De unde si de cand ne numim crestini

Este indeobste stiut faptul ca bunul nostru Stapan, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, ne-a dat dreptul sa ne facem cu totii partasi ai preacinstitului Sau nume. Din clipa in care Mantuitorul noastru a facut aceasta, noi nu mai primim numirea noastra de la nimic altceva din jurul nostru, chiar daca cineva dintre noi ar fi bogat sau sarac sau s-ar putea cunoaste dupa vreo indeletnicire oarecare. El a lasat toate aceste numiri deoparte si a binevoitca numirea de saeama a celor ce cred in El sa fie una singura si anume aceea de crestini.

Fiindca bunavointa aceasta ni s-a adeverit de sus, ar trebui mai intai sa intelegem cat de mare este darul care ni s-a facut prin aceasta, ca sa putem multumi dupa vrednicie lui Dumnezeu care ne-a daruit noua un lucru atat de mare. Apoi, in viata noastra de toate zilele, sa ne aratam asa cum cere aceea ce voieste sa arate acest nume mare fiindca numai in chipul acesta, adica cunoscand insemnarea adevarata a numelui Hristos, vom putea intelege maretia darului de care ne-am invrednicit prin faptul ca ne numim la fel cu Stapanul vetii noastre. Numai astfel, cand chemam in rugaciunile noastre cu numele acesta pe Dumnezeul tuturor, vom putea avea in sufletele noastre de mai inainte intruchiparea a ceea ce voim sa primim in noi, adica imaginea Aceluia pe care-L intelegem prin numele acesta si pe care credem ca-L rugam cu evalvie.

Dupa ce vom intelege aceasta, atunci negresit vom pricepe in chip clar si felul cum trebuie sa ne aratam prin ravna noastra in viata, fiindca ne vom folosi de numele acesta ca de un adevarat invatator si conducator pe cararile vietii

Cu Sfantul Apostol Pavel de mana

Daca pentru lamurirea celor cautate de noi vom incerca sa luam sfatuitor pe sfantul apostol Pavel, atunci vom avea o indrumare cat se poate de sigura. Sfantul Pavel nu numai ca a inteles cu adevarat ceea ce e Hristos ci el, prin faptele sale a aratat totodata si cum trebuie sa fie cel supranumit cu numele acesta. Chiar mai mult, el a cautat sa se poarte la fel cu Hristos, ca sa arate intruchipat in sine pe insusi Stapanul sau, iar prin purtarea sa, intru totul la fel cu acesta, el si-a schimbat chipul sufletului sau, dupa modelul cu care voia sa se poarte la fel,asa ca sa nu se mai para ca el cel viu care graia, era Pavel; ci ca Hristos traia in el, dupa cum el insusi a grait : "M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine."(Gal 2, 20)

Pavel ne-a facut noua cunoscut ce inseamna a purta cineva numele lui Hristos, zicand ca Hristos e puterea lui Dumnezeu si intelepciunea lui Dumnezeu. Tot el l-a numit si pace, lumina neapropiata in care locuieste Dumnezeu, sfintenie si rascumparare, arhiereu mare si paste, jertfa de ispasire a sufletelor, oglinda a slavei si icoana a ipostasei, facator al veacurilor, mancare si bautura duhovniceasca, piatra, apa, temelie a credintei, piatra din capul unghiului, chip al lui Dumnezeu celui nevazut, Dumnezeu mare, cap al trupului Bisericii, intai nascut al lumii celei noi, incepatura a celor adormiti, intai nascut din morti, intai nascut intre multi frati, mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, Fiu Unul nascut, incoronat cu slava si cu cinste, Dumnezeu al slavei, inceput al tuturor celor ce sunt, imparat al dreptatii si imparat al tuturor, aavand stapanirea imparatiei ce nu se poate zugravi in cuvinte.

Toate aceste denumiri insa, adunate la un loc, ne pot da o infatisare despre ce trebuie sa se inteleaga prin numele Hristos. Cu toate acestea, dovezile nespusei sale maretii nu ne sunt cu putinta sa le intelegem decat in masura in care ii este data aceasta putere sufletului noastru de la nastere. Deci, intrucat demnitatea imparateasca sta mai presus de orice merit si de orice alta putere sau stapanire, iar numele "Hristos" insemneaza mai cu seama puterea imparateasca (fiindca Hristos se talcuieste ca uns, iar din istorie aflam ca mai inainte de a fi cineva imparat, trebuia sa fie uns) si deoarece in demnitatea imparateasca se cuprinde toata puterea celorlalte demnitati, asadar cel care a inteles ce se cuprinde in numele Hristos, a inteles si ce se cuprinde in fiecare parte dintre numirile de mai sus.

Aceasta este imparatia care are drept nume, numele lui Hristos.

Sfantul Grigorie al Nysei, Fii desavarsit, Bucuresti, 1935, in romaneste de preot. dr. Olimp Caciula