Cum voi putea cauta spre Tine, Dumnezeule ? Cum voi incepe a ma marturisi ? Cu ce inima si constiinta voi indrazni sa Te rog ? Cum ma voi ispiti sa-mi misc limba cea pangarita si buzele pline de spurcaciune ? Si carui pacat voi cuteza sa cer iertare mai intai ? Cruta-ma, iubitorule de oameni ! Milostiv fii mie, nevrednicului, Stapane bune ! Si sa nu ma pierzi pe mine cu faptele mele cele de rusine, desi nu sunt mici.

Am savarsit desfranare. Am facut ucidere. Am varsat sange nevinovat si acum, Doamne, Tie, Celui ce pe toate le stii, ma marturisesc, cerand iertare de acestea.

Sa nu ma treci cu vederea, Stapane bune, ci pentru milostivirea Ta cea nemasurata indura-te de mine, paganul si trimite mila Ta cea bogata peste mine, cel ce am cazut in prapastiile pacatului. Ca m-a inecat viforul vrajmasului celui pierzator si sa nu ma inghita pe mine balaurul cel din adanc.

Rugaciunea Cuviosului Iacob,
Care s-a pocait dupa pacatele desfranarii si uciderii si s-a inchis in mormant. Isi pleca genunchii si isi batea pieptul fara crutare si cu mult plans a rostit-o timp de zece ani