Cel ce voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa urmeze Mie! (Marcu 8,34)

Ziua închinata cinstirii Crucii Domnului altarul Jertfei mântuirii noastre - se leaga de numele marilor Împarati crestini: Constantin cel Mare si mama sa Elena, cei care au dat libertatea de credinta tuturor crestinilor din Imperiul Roman prin Edictul de la Milano din 313. Traditia crestina spune ca Împaratul Constantin a avut o viziune în ajunul bataliei de la portile Romei, împotriva rivalului sau Maxentiu: se spune ca i s-a aratat pe cer o cruce sub care scria In hoc signo vinces (în acest semn vei învinge).

Constantin a poruncit ca soldatii sa-si deseneze semnul Crucii pe scuturile lor; si asa batalia s-a încheiat cu victoria sa. El a ajuns Împarat al întregului imperiu dar nu a uitat ajutorul divin pe care l-a primit. Recunoscator lui Dumnezeu, el a emis Edictul de la Milano (313), prin care a dat libertate crestinilor, punând astfel capat unui lung sir de persecutii nedrepte, carora le-au cazut victime martiri ai crestinatatii, pe care Biserica îi pomeneste pâna astazi.

Mama sa Elena, despre care se spune ca ar fi fost o femeie foarte credincioasa, a avut dorinta de a vedea locurile sfinte: acelea unde si-a purtat pasii Mântuitorul,locul mormântului Domnului si Crucea Sa, pe care S-a jertfit spre mântuirea lumii. Printr-o osardie si o evlavie iesite din comun, împarateasa Elena avea sa gaseasca locul Mormântului Domnului, precum si Crucea Sa.

În ziua de 14 septembrie a anului 335, patriarhul Macarie al Ierusalimului a înaltat în biserica Crucea Domnului, înaintea tuturor credinciosilor, ca sa fie spre închinare si cinstire celor ce marturiseau credinta crestina. De atunci a început sa fie sarbatorita în aceasta zi de 14 septembrie Înaltarea Sfintei Cruci,intrucat Crucea este semnul Jertfei Mântuitorului.

Crucea este un mod de marturisire a credintei crestine, mai exact biceiul stravechi de a ne însemna cu semnul Sfintei Cruci este un mod vazut de a marturisi ca suntem crestini, ca Îl marturisim pe Iisus ca Domn si Mântuitor: cuvântul Crucii este nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzarii, dar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu(1Cor.1,18)

In bisericile crestine este asezata Sfânta Cruce în mijlocul sfântului locas, iar crestinii o împodobesc cu flori si se închina. Aceasta este o zi de post, în care crestinii mediteaza la Jertfa Mântuitorului si la suferintele îndurate pentru oameni.

Traditii de Ziua Crucii

Batranii spun ca de Ziua Crucii se inchide pamantul, luand cu sine insectele, reptilele si plantele care au fost lasate la lumina in primavara. In lumea satelor inca se mai crede ca serpii, inainte de a se retrage in ascunzisurile subterane (unde vor hiberna pana in primavara urmatoare), se strang mai multi la un loc, se incolacesc si produc o "piatra nestemata", folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor.

Pasarile incep sa plece in stoluri spre alte tari, anuntand venirea toamnei. Florile incep sa se ofileasca iar cele care se mai pastreaza proaspete (busuiocul, menta, cimbrul, maghiranul, matraguna) sunt considerate magice. Acestea sunt culese in buchetele si sunt duse la biserica pentru fi puse in jurul crucii si a fi sfintite. Plantele sfintite se pastreaza in casa, la icoane, fiind folosite la nevoie in vindecarea unor boli.

Ziua Crucii se bucura si de alte semnificatii. In zonele viticole, marcheaza inceputul culegerii viilor, fiind numita si Carstovul viilor. In unele locuri, mai exista inca obiceiul de a chema preotul pentru sfintirea locului unde se vor aseza butoaiele cu vin. In credinta poporului roman, strugurii ultimei tufe de vie nu se culeg nicodata, fiind lasati prinos lui Dumnezeu si pasarilor cerului, acestia fiind numiti "Strugurii lui Dumnezeu".

In serile culesului, podgorenii fac focuri din vita uscata, in jurul carora petrec cu mancare, bautura si muzica. In satele din Transilvania, obiceiul poarta numele Suretiu.

Tot in aceasta zi, se bat nucii si se recolteaza din padure ramurele de alun. In traditia populara, alunul este considerat ca fiind un arbore cu functii magice, iar ramurile culese de Ziua Crucii capata calitati miraculoase. Fantanarii le foloseau pentru depistarea izvoarelor subterane iar alti oameni pentru detectarea comorilor ascunse.

In Ziua Crucii nu se lucreaza pe camp sau in casa, pentru a nu atrage primejdiile si nu se consuma alimente sau samburii care au forma unei cruci (peste, usturoi, prune, nuci).

Se spune ca Ziua Crucii aduce leac si pentru pomii neroditori. Oamenii atarna in ramurile pomilor fara de rod vite de castraveti, curpeni de pepene si cruci de busuioc sfintit crezand ca, in modul acesta, vor beneficia de rod bogat in toamna viitoare.

Acum se fac si prognozari meteorologice: daca tuna de Ziua Crucii, toamna va fi lunga; daca cocorii incep sa plece, timpul se va raci in curand; daca ciorile incep sa chiraie, va cadea bruma; daca se coc calinele, va fi iarna timpurie.

Fiind mare sarbatoare, de Ziua Crucii se impart pomeni pentru cei trecuti pe taramul celalalt. In ulcele noi, impodobite cu fir rosu la toarta, se toarna apa rece de izvor, lapte sau miere, iar deasupra se asaza un colac sau un covrig. Pomana este oferita mai ales copiilor si nevoiasilor, alaturi de o lumanare si un cuvant bun. (carpinet.net/dblog/)