Asceza si Pravila :
Ideal ar fi ca cei care s-au dedicat altarului sa se afle permanent intr-o stare de puritate care sa-i faca proprii pentru servirea lui Dumnezeu. Ei sunt datori ca cel putin in ajunul zilei in care vor avea de savarsit Liturghia, sa-si faca un examen de constiinta si sa se conformeze regulilor de disciplina spirituala, menite sa asigure starea de curatie launtrica, necesara unui slujitor al Sfintelor Taine.

Senzatia si gustul pentru valorile transcedentale nu se pot destepta insa decat acolo unde s-a asigurat primatul spiritului. Pentru realizarea acestui lucru intr-un suflet cu adevarat religios, trebuie ca preotul, cand are sa savarseasca dumnezeiasca Liturghie, sa fie mai intai marturisit si impacat cu toti si sa nu aiba ceva impotriva cuiva, iar inima sa si-o pazeasca de ganduri rele; sa se infraneze de cu seara, sa privegheze pana la vremea slujbei si sa-si citeasca cele randuite de tipic.

Fiind chemat sa aduca darul sau si pe cele ale credinciosilor, in vederea Sfintei Jertfe, preotul sa se gaseasca impacat cu toti, pentru ca numai dintr-o inima eliberata de tirania urii si incalzita de iubire se pot inalta rugaciuni sincere si sustinute de credinta tare. In fata lui Dumnezeu trebuie sa aparem ca niste fiii ai Lui,uniti in dragostea de frati, iar liturghisitorul vorbind in oficiul lui pentru toti inaintea Tatalui ceresc, se cuvine sa fie pilda si sa inspire incredere tuturor in curatia si puterea rugaciunilor lui.

”Sarguieste-te sa fii un lucrator ireprosabil in slujba, invatatnd drept cuvantul adevarului.”, indemna Sfantul Vasile del Mare. ”Ia seama sa nu faci Liturghie aflandu-te in dusmanie cu cineva, pentru ca sa nu fuga de la tine Paracletul (Duhul Sfant). Macar cu prilejul zilei de Liturghie, nu critica (cleveti) si nu te galcevi cu nimeni.”

Povatuire: „De a ocarat preotul sau diaconul pe cineva si l-a scarbit sau l-a nedreptatit si stie ca acela e maniat si suparat pe el, nu sunt vrednici de slujire si de impartasirea cu Sfintele Taine.”
Sau daca insusi preotul sau diaconul, fiind nedreptatit sau scarbit de cineva, tine manie si se supara, sa nu indrazneasca a sluji Sfanta Liturghie, ci, dupa porunca Domnului, mergand, sa se impace mai dinainte cu fratele sau si asa sa slujeasca, macar gand bun sa aiba si anume ca, daca se va intalni cu dansul, negresit se va impaca si intru inima sa ii va parea rau de aceasta; si asa, de nevoie, sa slujeasca.”

Se intelege ca inainte de Sfanta Liturghie, preotii si diaconii, sa se afle impacati cu Biserica:
„Deci de va fi sub blestem, sau oprit de Biserica, ori afurisit de arhiereu, nicidecum sa nu indrazneasca a savarsi Sfanta Liturghie, pana cand nu va capata voie de la cel ce l-a legat, ca sa fie desavarsit dezlegat. Caci de va indrazni cineva sa lucreze cele preotesti, nefiind dezlegat, va cadea in pacatul furului de cele sfinte, si cu indoit si foarte greu pacat se va intoarce de la slujba dumnezezeiasca si vinovat va fi Trupului si Sangelui Domnului...iar impartasirea cu prea curatele Taine ii va fi spre judecata si osanda.”

Pe de alta parte, fara o stare de inalta moralitate si de perfectiune spirituala, preotul nu se poate considera demn de administrarea misterului ce i s-a incredintat si prin care este facut partas la preotia Mantuitorului.Cum isi va ridica spre cer privirile preotul, al carui suflet se afla impovarat si patat de pacate grele, cum va putea invoca revarsarea harului divin si cum va putea nadajdui ca Dumnezeu Tatal si Fiul Sau vor putea alege salas la dansul? (In 14, 23)

„Dumnezeul nostru e foc mistuitor”, zicea Sfantul Apostol Pavel. Sfintenia, curatenia, dreptatea lui Dumnezeu, sunt ca flacarile unui cuptor care purifica din ce in ce mai mult pe cei ce sunt curati, dar mistuie pe cei care nu sunt astfel. In prezenta lui Dumnezeu, nu pot sta decat aceia care sunt in conformitate si asemenea Marelui Preot, savarsitorul mantuiri tuturor, si doresc cu vointa tare sa fie perfecti cu trupul, inima si duhul.

„Deci, de-l va vadi pe preot constiinta lui pentru pacate de moarte, sa nu indrazneasca a sluji Sfanta Liturghie pana nu se va curati pe sine de pacatul in care se afla, prin cainta cu marturisire inaintea parintelui sau duhovnicesc, fagaduind ca de acum nu se va mai intoarce la pacat. Ca de va indrazni a sluji in pacat de moarte fiind, nemarturisindu-se si prin pocainta mai inainte necuratindu-se de el, alt pacat de moarte adauga, si dumnezeiestile Taine le primeste spre judecata si spre osanda luisi din pricina nevredniciei lui.”

Pacatul se insinueaza in general prin simturi, prin care se afirma tirania trupului si se ingusteaza orizontul cugetului numai la cele ale lumii acesteia.De aceea in ajunul zilei cu oficiul Sfintei Liturghii, sfintitii slujitori amintindu-si de indemnul Sfantului Apostol Pavel din Epistola catre Coloseni III, 5 :”Faceti sa moara ceea ce alcatuieste in voi omul pamantesc : desfranarea, necuratia, patima, pofta rea si lacomia.” au datoria sa se nevoiasca spre mortificarea instinctelor si pornirilor inferioare.

De asemenea nu poate fi ingaduita unui liturghisitor participarea la ospete si la orice mese de petrecere in grup, in seara dinspre ziua in care va avaea sa savarseasca Sfanta Slujba. Miscarea functiunilor sufletesti intr-o atmosfera spirituala curat religioasa, in ajunul sarbatorilor, trebuie asiguarata in acelasi timp prin evitarea spectacolelor profane in acest interval, deoarece subiectele si intriga lor, angajeaza cugetarea, imaginatia si afectivitatea in directie lumeasca.

Curatia sufleteasca a unui liturghisitor nu se poate concepe decat in masura in care a izbutit sa-si asigure o ordine interioara la adapost de „supararea gandurilor” si indeosebi de cele grefate de senzualitate, prin care capriciile imaginatiei abat de obocei zborul spiritului spre sferele serafice. „Cand esti in nevoie, gandeste-te mereu la Dumnezeu si El se va gandi la tine.”

Buletin Oficial al Patriarhiei Romane