De la "Calvary Baptist" la "St. John Orthodox"
Pe Julie o interesau foarte mult invataturile parintelui, dar cel mai mult a impresionat-o cand ne-a vorbit despre rolul laicilor si al femeilor in Biserica Ortodoxa; parintele a vorbit si despre diaconitele de pe vremea Sfintilor Parinti.
Am mers cativa ani la rand la acea biserica, iar Julie care din fire este o femeie foarte generosa, a ajutat acea comunitate cu multe. Intr-o zi insa, parintele a anuntat ca in curand se va retrage in Wisconsin, unde cumparase cativa acri si vroia sa construiasca un schit.
Postul de preot paroh urma sa fie preluat de un tanar preot, Fr. John, care slujise pana atunci ca diacon cu parintele.
Ne-am intristat la inceput, dar am fost convinsi ca la un moment dat stafeta trebuie predata mai departe... Asa ca am continuat sa mergem la biserica si dupa retragerea parintelui Alecsandru, iar Fr. John s-a dovedit a fi un bun continuator al muncii incepute de Fr. Alecsandru.
Intr-o Duminica, am ramas dupa slujba sa mai vorbim cu Fr. John si am aflat de la el ca parintele se retrasese la schit cu preoteasa care era grav bolnava, pentru a petrece impreuna timpul ce-i mai ramasese acesteia.
Pentru prima data am auzit atunci ca Fr. Alecsandru fusese preot in Romania, unde fusese inchis de catre comunisti pentru ca vorbise impotriva guvernului si ca, in imprejurari pe care nu le cunosc, reusise sa scape de acolo. Parintele nu stia multe detalii, dar era sigur ca Fr. Alecsandru trecuse la viata lui prin multe greutati, dar cu siguranta ca acestea nu-i stirbisera din optimism, ba dimpotriva...
In drum spre casa, Julie imi spuse:
- Stii ce am observat in toti anii astia cat am mers la biserica aceasta? Preotul Alecsandru nu a vorbit niciodata despre trecutul si experienta sa, asa cum obisnuiesc pastorii protestanti...
Intr-adevar, si eu observasem cum predicatorii baptisti vorbesc intr-una despre ce li s-a intamplat lor, cum le-a vorbit lor Dumnezeu, ce sa faca, cum sa faca, cum sa invatam noi din ce au trait ei, s.a.m.d. Iar acest parinte, care trecuse prin atatea n-a vorbit niciodata despre experientele sale, chit ca vazuse si traise o multime de evenimente... Mi-a venit atunci in minte, acel cuvant pe care il stiam din tinerete si care se cheama "smernost" dar pe care n-am stiut sa i-l traduc lui Julie decat ca "humbleness" sau ca "meekness" dar cred ca smernost inseamna mult mai mult...
Peste cateva zile, Julie mi-a spus:
- Stii la ce m-am gandit? Tii minte cand parintele ne-a vorbit despre cununie, despre ce inseamna cand mirelui si miresei li se pun cununiile pe cap, despre sfintenia casatoriei, despre familie care trebuie sa fie ca o mica biserica, si toate cate a mai spus...
- Da, tin minte, spusei eu nestiind unde vrea sa ajunga.
- M-am gandit ca ar trebui sa ne cununam si noi asa... Sa mergem la parinte la schit si sa-l rugam sa ne cunune...
- Bine am zis, dar pentru asta, cred ca trebuie sa treci si tu la Ortodoxie, nu-i asa?
- Pai, care-i greutatea? zise ea. De fapt, cred ca am fost dintotdeauna ortodoxa, dar n-am stiut.
Am cazut pe ganduri si i-am multumit in sinea mea lui Dumnezeu. In atatia ani, nu indraznisem sa-i cer niciodata lui Julie aceasta, pentru ca ca ii cunoastem convingerile religioase si stiam ca vine dintr-o familie atat de strict protestanta... Dar uite, ca acum, mi-a propus chiar ea sa facem asta... Multe si nepatrunse sunt caile Domnului!
Asa se face ca peste cateva saptamani, am mers la schit la parintele Alecsandru si ne-a cununat in traditia ortodoxa. A fost una dintre cele mai inalte experiente sufletesti pe care le-am trait vreodata, dar pentru ca stiu ca nu am talente de scriitor, nici macar nu am sa incerc sa o astern pe hartie.
Cred ca sunt unele lucruri pe care se cuvine sa le pastrezi numai in suflet.
Matt Iovanovich
Sursa : http://www.liviuoltean.com
