1.Cand Maria facut trei ani au adus-o la Ierusalim si au infatisat-o Domnului cu daruri si a primit-o pe ea si darurile ei preotul Ioada, zis si Barachia tatal lui Zaharia. Si toti preotii s-au bucurat si, rugandu-se au binecuvantat pe Ioachim si pe Ana si pe copila Maria iar ei s-au intors la Nazaret. Iar cand a facut sapte ani, parintii au dus-o iarasi la Ierusalim si au daruit-o Domnului cu afierosire pentru toate zilele ei. Si facand ei aceasta, dupa putin timp Ioachim, tatal ei, s-a desavarsit fiind, pe cum se spune, in varsta de optzeci de ani. Dar Maria nu se departa de templu zi si noapte. Si Ana, lasand Nazaretul, a venit la Ierusalim si era impreuna cu fiica ei Maria. Si a mai trait doi ani, dupa care a murit fiind in varsta de saptezeci si doi de ani.
Iar Maria ajunsa orfana de amandoi parintii si lipsita de purtare de grija, nu iesea din templul Domnului, iar daca avea nevoie de ceva, cerea numai de la Elisaneta, caci locuia aproape de ea. Pe cand traia inca Ioachim, tatal ei, invatase sa scrie ebraica, iar fiind singura era iubitoare de invatatura pe care o deprindea usor, ostenindu-se si zabovind in dumnezeiestile Scripturi, in lucrul lanii, matasii si al fibrelor de "byssos"; iar in intelepciune si in intelegere mai presus decat toate tinerele de varsta ei.
In Templul Domnului era un loc retras, aproape de porticul jetfelnicului, unde stateau numai fecioarele. Iar Maria staruia in paza jertfelnicului si a templului si slujind preotilor. Iar purtarea ei era aceasta : serioasa in toate, vorbind putin, repede in ascultare, placuta la vorba, lipsita de indrazneala fata de orice om, fara sa rada, netulburata si fara sa se manie; inchinatoare, respectuoasa, cinstind pe fiecare om, astfel incat toti se mirau de intelegerea si de vorba ei. (Epifanie Monahul)

2.Am auzit o istorie ascunsa care infatisa acestea : tatal ei, Ioachim era vestit prin vietuirea riguroasa potrivit Legii si cunoscut intre cei mai buni cetateni, dar a imbatranit fara copii pentru ca soata lui, Ana nu era in masura sa nasca prunci, iar Legea cinstea mamele, cinstire de care nu se impartaseau cele sterpe. A imitat si ea cele relatate despre Ana, mama lui Samuel (1Rg1, 1 sq) si fiind in templu inauntrul Sfintei Il implora pe Dumnezeu sa nu cada din binecuvantarea Legii, iar daca va deveni mama va inchina pruncul nascut lui Dumnezeu. Si fiind intarita prin semn dumnezeiesc in harul pe care l-a cerut, dupa ce a nascut prunca, a numit-o Maria ca prin insasi numele ei sa fie insemnat harul dat de Dumnezeu.
Iar cand fetita a crescut, a dat-o lui Dumnezeu si implinind fagaduinta a dus-o la templu. Iar dupa asemanarea lui Samuel (1Rg 2, 18-21), preotii au crescut-o in Sfanta. Iar cand a crescut, au strans sfat ca sa nu pacatuiasca impotruiva lui Dumnezeu facand ceva acelui sfant trup; caci a o supune jugului legii firii si a o inrobi prin casatorie celui care ar lua-o, li se parea un lucru din cele mai absurde fiindca socoteau a fi un sacrilegiu ca un om sa devina stapanul unuia dumnezeiesc. (Simeon Metrafrastul)

3.Ioachim si Ana erau respectati si cinstiti in fapte si cuvant, caci erau cunoscuti ca fiind din neamul lui Iuda si David si urmasi ai imparatilor lui Israel. Si Ana cea stearpa a nascut pe Maria luminatoarea a toate, caci asa se talmaceste numele Mariam :luminatoarea.
Cand cea care avea sa hraneasca pentru noi pe Hristos Dumnezeu Ce urma sa se nasca din ea, a trecut de varsta prunciei si a avut trei ani, fericitii ei parinti au adus-o la templu, la Templul lui Dumnezeu. Si acolo au inchinat-o lui Dumnezeu, asa cum fagaduisera inainte de nasterea ei. Prezenta ei in Templu va ramane mai nevazuta si cresterea sa mai minunata si sporirea cu cugetul mai adanca, pentru ca hrana ei venea din cer si ea o primea din mana arhanghelului. O data cu cresterea trupului, sporea si randuiala si cunoasterea mintii, si ea primea invatatura desavarsirii de la ingerul, hranitorul ei.
In vazul tuturor ea se facu toata plina de har, ba chiar am putea spune cinstita mai presus de orice har, intelegatoare prin privire si prin cuvant, cu totul straina de tulburare, manie si flecareala, frumoasa la suflet si impodobita cu toate faptele bune.
Era supusa preotilor, grijulie la slujire la slujire si respectata de toti; caci era nascuta prin harul lui Dumnezeu si avea sa dea nastere Imparatului ingerilor si al oamenilor. (Maxim Marturisitorul)

(Culese din "Trei Vieti Bizantine ale Maicii Domnului", tradusa de Ioan Ica.jr; Editura Deisis, Sibiu, 2001)