2. Liturghia Credinciosilor (sau a Jertfei si a Sfintei Impartasanii)
Aceasta a doua parte a Sfintei Liturghii incepe astfel :
Preotul : Cati suntem credinciosi, iara si iara Domnului sa ne rugam.
In timpul in care se canta Heruvicul (Noi care pe Heruvimi cu taină închipuim si Făcătoarei de viată Treimi întreită sfântă cântare aducem, toată grija cea lumească acum să o lepădăm), preotul ingenuncheaza inaintea Sfintei Mese si se roaga sa fie invrednicit sa aduca Sfanta Jertfa.
La mijlocul acestei rugaciuni, usile imparatesti se deschid iar Diaconul, cu cădelnita, iese din altar, pentru a pregăti calea Împăratului tuturor si, prin răspândirea din belsug a fumului de tămâie, înăltând nor de bună-mireasmă, prin care va trece Cel purtat de heruvimi, aduce aminte că rugăciunea credinciosilor trebuie să se înalte ca fumul de tămâie înaintea Domnului si că, devenind cu totii, după cuvântul Apostolului, purtători de bună-mireasmă întru Hristos, trebuie să nu uităm că se cuvine să fim curati precum heruvimii, pentru a-L primi pe Domnul. Heruvicul a fost introdus in secolul VI si a inlocuit cantarea psalmului 23. Urmeaza apoi Iesirea cu Cinstitele Daruri (Iesirea Mare).
În timpul cântării heruvimice se formează procesiunea solemnă numită si Vohodul (iesirea cea mare). Preotul face trei închinăciuni înaintea Sfintei Mese, zicând înaintea fiecăreia : "Dumnezeule, curăteste-mă pe mine păcătosul si mă miluieste".
Preotul, apropiindu-se de cinstitele daruri, se închină de trei ori, ia acoperământul cel mare, îl pune pe umeri, ia Sfântul Disc si Potirul, si iese pe usa dinspre miazănoapte a altarului. Urmeaza o serie de rugaciuni incepand astfel :
"Pe Preafericitul Părintele nostru, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române să-l pomenească Domnul Dumnezeu întru împărătia Sa."..." Pe binecredinciosul popor român de pretutindeni si armata tării, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru împărătia Sa".
Aceste rugaciuni se incheie cu cantarea "Ca pe Împaratul tuturor să-L primim pe Cel nevăzut, înconjurat de cetele îngeresti. Aliluia, Aliluia, Aliluia"
În acest timp preotul, ajungând în altar, pune Sfântul Potir si Sfântul Disc pe antimisul de pe Sfântă Masă, închipuind astfel pe Iosif din Arimateea care L-a asezat pe Hristos, socotit ca răstignit si sângele vărsat din trup, în mormânt. Apoi preotul spune : "În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul si pe scaun împreună cu Tatăl si cu Duhul ai fost, Hristoase, toate umplându-le, Cel ce esti necuprins".
Apoi urmeaza ectenia si rugaciunea preotului dinaintea Crezului.
Dupa ce preotul rosteste "Să ne iubim unii pe altii, ca într-un glas să mărturisim." , credinciosii raspund "Pe Tatăl, pe Fiul si pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiintă si nedespărtită", iar preotul spune : "Usile, usile, cu întelepciune să luăm aminte" iar credinciosii rostesc intr-un glas Crezul, care este cea mai concisa si explicita forma de marturisire a credintei noastre.
In vreme ce comunitatea mărturiseste Crezul, preotul rosteste si el încet Crezul si ridică "Aerul" de pe Sfântul Disc si Sfântul Potir, legănându-l deasupra lor, amintind cutremurul ce s-a petrecut la răstignirea si învierea Domnului, când îngerul a ridicat piatra de pe mormânt. După "si a înviat a treia zi după Scripturi" încetează clătinarea "Aerului".
Urmeaza apoi Anamneza ca pregătire a prezentării darurilor lui Dumnezeu si a sfintirii lor. Dupa ce preotul rosteste : "Ale tale dintru ale tale, Tie îti aducem de toate si pentru toate" iar credinciosii raspund :
"Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, Tie iti multumim, Doamne si ne rugăm Tie, Dumnezeului nostru", urmeaza Epicleza (Chemarea Sfantului Duh), care este momentul culminant al intregii Liturghii, cand painea se preface in Sfantul Trup iar vinul in Sfantul Sange al Domnului. In altar are loc intreita invocare a Sfantului Duh peste Sfintele Daruri; a aceluiasi Sfant Duh prin care s-a savarsit intruparea lui Hristos din Fecioara Maria, moartea si Invierea Sa si fara de care painea si vinul nu se pot preschimba in trupul si sangele lui Hristos.
Dupa prefacerea Sfintelor Daruri urmeaza cererile catre Dumnezeu si pomenirea Protoparintilor, a Sfintilor Parinti, Apostolilor, propovaduitori, Evanghelisti, Mucenici, Marturisitori, Pustnici si a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, iar corul canta Axionul ( "Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu..." ) apoi urmeaza rugaciunile pentru credinciosi si astfel se incheie rugaciunile pentru toti ce alcatuiesc Biserica lui Hristos.
Apoi urmeaza rugaciunea Tatal Nostru pe care toti credinciosii o rostesc intr-un glas. Dupa aceasta rugaciune, usile imparatesti se inchid si se savarseste Pregătirea Sfintelor pentru Sfânta Împărtăsanie. In timp ce credinciosii canta, preotul ia cu amândouă mâinile de pe disc Sfântul Trup, il înaltă făcând cu el semnul crucii si zice : "Se sfarmă si se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfarmă si nu se desparte, Cel ce se mănâncă pururea si niciodată nu se sfârseste, ci pe cei ce se împărtăsesc îi sfinteste". Spunând aceste cuvinte, preotul desface Sfântul Trup în patru părti, pe care scrie : I.S., H.S., N.I. si K.A. Apoi preotul luând părticica I.S. si făcând cu dânsa semnul crucii peste potir, o pune în el, spunând : "Plinirea potirului credintei Sfântului Duh." După aceea se aduce apa încălzită (căldura) pe care preotul o binecuvântează zicând : "Binecuvântată este căldura sfintilor Tăi, totdeauna acum si pururea si în vecii vecilor. Amin." Apoi o toarnă în potir spunând : "Căldura credintei plină de Duhul Sfânt. "
Urmeaza Sfanta Impartasanie : preotul se împărtăseste cu părticica ce poartă numele de H.S., si se impartaseste din potir, apoi pune părticelele N.I. si K.A. în potir si rosteste trei rugăciuni de laudă. Apoi preotul, venind cu Sfântul Potir în usile împărătesti si înăltându-l, zice către credinciosi : "Cu frică de Dumnezeu, cu credintă si cu dragoste apropiati-va" si urmeaza impartasirea credinciosilor.
Dupa impartasire urmeaza cantarile de lauda si multumire : " Amin. Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm mărirea Ta, că ne-ai învrednicit pe noi să ne împărtăsim..." iar apoi Ectenia finala. Preotul iese in mijlocul credinciosilor si rosteste Rugaciunea Amvonului, ca o incununare a tuturor cererilor din timpul liturghiei; aceasta rugaciune se numeste a amvonului, deoarece in biserica primara ea era rostita din amvonul ce se gasea in naosul bisericii.