Perfecțiunea creștină

Cea mai mare și mai perfecta realizare spre care poate aspira omul este a se apropia de Dumnezeu și a se uni cu El. Deci, daca tu, iubite cititor în Hristos, voiești să citești aceste taine, intâi trebuie să știi în ce constă viața spirituală a desăvârșirii creștine. Fiindca sunt multi care zic că viața de desăvârșire consta în postiri, privegheri, metanii, dormiri pe pământ și alte asprimi de acestea ale corpului. Alții cred că-i în progres si-n multe moșteniri. Și mulți alții socot că perfecțiunea este în rugăciunile mintale, sihăstrie, retragere si viață de îndrumare, de formare, adică a trăi după o lege a cumpătării și măsurii.

Dar numai aceste virtuti nu sunt desăvârșirea creștină pe care o căutam noi, ci uneori ele sunt numai mijloace și instrumente folosite de om, harul Duhului Sfânt, iar uneori sunt roada Sfântului Duh. Ele sunt instrumente puternice de dobânndire a harului Sfântului Duh. Nu-i nici cea mai mică indoială fiindcă vedem pe multi oameni virtuoși că le întrebuințează ca să câștige forțe și putere împotriva păcatelor și vanității ca să fie fortificați în contra ispitelor și să înfrângă pe dușmanul cel rău, adică poftele obișnuite: carnea, lumea și pe cel pierzător. Ei uzeaza de aceste arme spre a se înarma cu ajutoare duhovnicești necesare tutruor slujitorilor lui Dumnezeu și îndeosebi novicilor, începătorilor, celor simpli încât să fie capabili a primi Darurile Sfântului Duh: „Duhul adevăratei cunoașteri, spiritul sfatului și puterii, duhului înțelepciunii si al înțelegerii, duhul temerii de Dumnezeu”(Isaia 11,2)

Oamenii duhovnicești pedepsesc corpul cu astfel de asprimi pentru că el se răzvrătește împotriva Facătorului său și să-l țină totdeauna umilit si supus slujirii lui Dumnezeu. Ei sunt în tacere si solitudine ca totdeauna să scape de cea mai mică blasfemie a lui Dumnezeu, se roagă și iau parte la slujbele Domnului și la faptele de cucernicie ca s,a dobândească cetățenia Cerurilor, meditează viața și patimile Domnului, nu pentru alt motiv ci ca sa cunoască mai bine slăbiciunile și păcatele lor și bbunătatea lui Dumnezeu, urmează lui Iisus Hristos prin lepădarea de alții, de ai lor și de ei înșiși ca în dragostea lui Dumnezeu să poată fi mai aprinsi și mai puternici.

Acesti oameni sunt convinși că au fost ridicați până în cettele îngerilor și că au văzut pe Dumnezeu în mijlocul lor. Uneori fiind cufundați într-un fel de meditatii și reflecții ciudate, ei cred ca au părăsit complet lumea și au fost ridicați până în al treilea cer. Dar în ce mari erori sunt si cât de departe sunt de adevărata perfectiune. Doresc a fi preferati în orice împrejurare, ei sunt idioritmicci în toate dorințele lor, sunt orbi în toate afacerile lor, dar examineaza cu grijă toate cuvintele ș faptele celorlalți, iar dacă cineva se apropie puțin de dânșii cu o cinstire deșartă pe care o socotesc că o au, sunt foarte mulțumiți. Ori dacă cineva le reproșează aceste devoțiuni și mărturii ce le practică (oprite de Dumnezeu), deodată se supăra și devin alți oameni.

Iar dacă Dumnezeu, dorind a-i aduce la cunoștința și recunoașterea de ei inșiși și la adevărata cale a desăvârșirii, le trimite necazuri și suferințe, ori îngăduie a veni peste dânșii persecuții, atunci își arată tainițele inimii lor complet corupte de mândrie. Fiindcă în orice împrejurare grea ce vine, nu doresc a fi supuși voinții lui Dumnezeu. Evită orice greutate și nu urmează exemplul Fiului lui Dumnezeu care a fost umilit și a suferit.

Domnul nostru Iisus Hristos s-a smerit mai mult decât toate creaturile și a suferit persecuții pentru prietenii Sai iubiți. Prigonitorii au devenit astfel un instrument al bunătății divine si colaboratori la mântuirea celor prigoniți.

Oamenii păcătosi la arătare sunt mai usor de întors la calea cea bună decât cei ce păcătuiesc în ascuns, acoperiti cu masca virtuților aparente. Asadar se vede clar că viața și desăvârșirea duhovnicească nu constă în aceste virtuți de care am vorbit ci în acestea: cunoașterea bunătății și măririi lui Dumnezeu, a nimicniciei și înclinării noastre la orice rău; în iubirea de Dumnezeu și disprețul față de noi înșine în supunerea nu numai lui Dumnezeu, dar și tuturor creaturilor pentru dragostea de Dumnezeu.

Legea iubirii scrisă de voia lui Dumnezeu Însuși în inimile dreptcredinciosilor Lui slujitori este lepădarea de noi înșine pe care o cere Dumnezeu de la noi, jugul și sarcina ușoară a lui Iisus Hristos, supunerea față de voința dumnezeiască la care ne îndeamnă Răscumpărătorul și Învățătorul nostru cu propriul Lui exemplu și cu glasul Lui.

Deci,tu, frate, dacă dorești să ajungi la înălțimea acestei perfecțiuni, trebuie să practici o continuă supraveghere asupră-ți ca să fii pretutindeni biruitor și să-ți poți înfrâna toate poftele mari și mici, fiindcă este nevoie a fi pregătit cu toat râvna sufletului tău pentru această luptă (întrucât coroan nu e dată cuiva dacă nu se arata luptător) . Acest război e mai greu decât oricare altul fiindca luptăm împotriva noastră înșine și totodată luptăm împotriva alor noștri; însă victoria e cu atât mai măreață decât oricare alta și mai plăcută lui Dumnezeu.

Pentru desăvârșirea creștină e necesar să duci un veșnic și foarte veghetor război împotriva ta, să fii înarmat cu patru lucruri foarte necesare ca să fii victorios în acest război nevăzut și să primești coroana:
1. Să nu te încrezi niciodată în tine însuți
2.Să te încrezi totdeauna în puterea și ajutorul lui Dumnezeu
3.Să lupți totdeauna
4.Să te rogi




Nicodim Aghioritul-Războiul nevăzut


Autor: Viviana