Principiul legaturii intre Biserica si Stat a fost dat de Mantuitorul, o data pentru totdeauna in cuvintele evanghelice de la Matei, 22,21 : " Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu."Adica :"impliniti-va toate datoriile fata de imparatul si fata de Dumnezeu, fata de stat si fata de Biserica, cu toata sfintenia.
Statul este asezamant cultural, social, moral, juridic, militar si economic, pus in slujba culturii, ordinii, libertatii si dreptatii colective. Intemeiat pe legea iubirii si a cooperarii, el garanteaza fiinta morala si conditiile infloririi culturale si materiale; valorifica energiile morale si materiale, ocroteste binele, stavileste raul. In acest scop, statul obliga la disciplina, la ascultare si supunere, pe care Biserica le binecuvinteaza. De aceea scrie Sfantul Apostol Pavel: "Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se împotrivesc îşi vor lua osândă."(Rm 13,1-2)
Biserica si Statul sunt cele "doua altare" la care se slujeste pentru Binele comun. La cel al statului se lucreaza pentru fericirea vremelnica a oamenilor; iar la altarul Bisericii se slujeste atat pentru fericirea vremelnica cat si pentru cea vesnica a crestinilor. Statul tinde sa aiba cetateni buni, Biserica lupta sa formeze caractere crestine. Idealul este atins atunci cand cetateanul este un patriot crestin desavarsit. Intre Biserica si stat nu poate decat sa existe o colaborare si o armonie deplina, care se impune din misiunea si interesele lor. Statul reprezinta o misiune pamanteasca, Biserica una cereasca, amandoua pentru binele si propasirea in virtutile crestinesti si cetatenesti.
Misiunea statului roman o arata si o impune istoria noastra, ctitorita de catre basarabi, Musatini si Brancoveni, de catre vladici si voievozi, datatori de legi si datini crestine; misiune de stat crestin, de stat national aparator al crestinismului, prin lege si cultura. Datoriile fata de stat, pe care Biserica le pretinde crestinilor, sunt aceleasi pe care impune statul national cetatenilor si anume: patriotismul, respectul autoritatilor, plata darilor, supunerea fata de legi, implinirea datoriei in seviciul civil si militar. Patriotismul este iubirea de neam si de patrie. Neamul este cadrul in care statul isi indeplineste misiunea, iar patria este: neamul, "legea", pamantul, obiceiurile.
Parintele Episcop Andrei scria intr-un text de antologie:"Alaturi de cuvantul mama, omul nu are altul mai scump pe pamant decat acela de patrie. Acesta cuprinde casa parinteasca, cu leaganul copilariei unde am crescut la sanul mamei si sub ochii de veghe ai tatalui; biserica in care ne-am plecat genunchii copilariei spre a ne ruga lui Dumnezeu, cimitirul, acest sfarsit de drum, in care zace ca intr-o vistierie sfanta cenusa mortilor nostri si unde ne vom odihni si noi odata langa dansii; casa si familia noastra cu tot ce avem; pamantul tarii cu brazda aducatoare de hrana; campia cu flori si fluturi, padurea si codrul cu rasunetul doinei; limba dulce lasata mostenire de maica noastra; credinta stramoseasca prin care ne legam de Cer; portul care a rasarit din podoabele noastre sufletesti; datinile ce ne pastreaza infatisarea ca neam aparte, nadejdile ce le nutrim pe viitor; libertatea si dreptatea, sub scutul carora inflorim si ne dezvoltam sub soare."
Crestinismul este religie universala, dar se infaptuieste local si se traieste individual. El trece peste granitele statelor fara sa le desfiinteze, intrucat aproapele nostru este si vecinul nostru si cel de o credinta cu noi. Patriotismul nu este numai un sentiment natural, dar si o datorie care izvoraste din porunca iubirii, din taina sangelui si din legea obligatiilor fata de stat. Inaltarea si gloria unui popor se cuceresc prin implinirea datoriilor cetatenesti, prin acte de patriotism sincer si prin eroism.
1Petru 2, 17: " Daţi tuturor cinste, iubiţi frăţia, temeţi-vă de Dumnezeu, cinstiţi pe împărat."
1Timotei 2, 1-2:" Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceţi cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri, pentru toţi oamenii, Pentru împăraţi şi pentru toţi care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viaţă paşnică şi liniştită întru toată cuvioşia şi buna-cuviinţă."
Romani 13, 3-7:"Căci dregătorii nu sunt frică pentru fapta bună, ci pentru cea rea. Voieşti, deci, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea. Căci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tău. Iar dacă faci rău, teme-te; căci nu în zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare a lui Dumnezeu şi răzbunătoare a mâniei Lui, asupra celui ce săvârşeşte răul. De aceea este nevoie să vă supuneţi, nu numai pentru mânie, ci şi pentru conştiinţă. Că pentru aceasta plătiţi şi dări. Căci (dregătorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, stăruind în această slujire neîncetat. Daţi deci tuturor cele ce sunteţi datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste."
1Petru 2, 13-17:" Supuneţi-vă, pentru Domnul, oricărei orânduiri omeneşti, fie împăratului, ca înalt stăpânitor, Fie dregătorilor, ca unora ce sunt trimişi de el, spre pedepsirea făcătorilor de rele şi spre lauda făcătorilor de bine; Căci aşa este voia lui Dumnezeu, ca voi, prin faptele voastre cele bune, să închideţi gura oamenilor fără minte şi fără cunoştinţă. Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu. Daţi tuturor cinste, iubiţi frăţia, temeţi-vă de Dumnezeu, cinstiţi pe împărat."
"Mantuieste Doamne poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta. Biruinta binecredinciosilor crestini asuprea celui potrivnic daruieste, si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau."
Ilarion V. Felea, Duhul Adevarului
