În limbajul biblic, patristic, liturgic şi bisericesc, orice creştin este rob al lui Dumnezeu fie în timpul vieţii fie după moarte. Noi ştim însă, că acest cuvânt profund pozitiv în spiritualitatea creştină, devine din ce în ce mai incomod în modul de gândire al omului modern, deprins cu termeni mai la îndemână,precum: liber, libertate, liber arbitru, liber cugetător, etc. De aceea am să mă opresc asupra lui, cu gândul de a-l limpezi în conştiinţa dumneavoastră a tuturor şi de a vă elibera de eventualele complexe.

Este adevărat că strict etimologic, cuvântul rob este echivalent cu sclav, ceea ce înseamnă om lipsit de libertate, captiv, prizonier sau dependent de un stăpân pentru care munceşte silit. Există situaţii în care cineva este numit rob sau sclav al unui viciu, cum ar fi, în zilele noastre, totala dependenţă de droguri. Dar nu este mai puţin adevărat că rob sau sclav poate fi un om al datoriei, un ins care îşi subordonează integral voinţa unei pasiuni nobile, onorabile, cum ar fi cercetarea ştiinţifică, muzica, literatura, artele, alpinismul sau speologia.

În vechile culturi şi civilizaţii, rob era un titlu de nobleţe pe care îl purtau câţiva demnitari ai curţii imperiale, devotaţi voluntar şi fără rezerve suveranului lor. Acesta este sensul cu care îl întâlnim în Cărţile Vechiului Testament. Toţi marii patriarhi ai lui Israel erau numiţi sau se numeau ei înşişi robi ai lui Dumnezeu:
Avraam Fc 18, 3-5 Apoi a zis: Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău! Se va aduce apă să Vă spălaţi picioarele şi să Vă odihniţi sub acest copac.Şi voi aduce pâine şi veţi mânca, apoi Vă veţi duce în drumul Vostru, întrucât treceţi pe la robul Vostru! Zis-au Aceia: Fă, precum ai zis! ,
Isaac Fc 24,14 Deci fata căreia îi voi zice: Pleacă urciorul tău să beau şi care-mi va răspunde: Bea! Ba şi cămilele toate le voi adăpa până se vor sătura", aceea să fie pe care Tu ai rânduit-o robului Tău Isaac şi prin aceasta voi cunoaşte că faci milă cu stăpânul meu Avraam.
Iacob Fc 32, 10 Nu sunt vrednic de toate îndurările Tale şi de toate binefacerile ce mi-ai arătat mie, robului Tău, că numai cu toiagul am trecut deunăzi Iordanul acesta, iar acum am două tabere
Moise Iş 4,10 Atunci Moise a zis către Domnul: O, Doamne, eu nu sunt om îndemânatic la vorbă, ci grăiesc cu anevoie şi sunt gângav; şi aceasta nu de ieri de alaltăieri, nici de când ai început Tu a grăi cu robul Tău; gura mea şi limba mea sunt anevoioase . Nm 11,11 Atunci a zis Moise către Domnul: "De ce întristezi pe robul Tău şi de ce oare n-am aflat milă înaintea ochilor Tăi, căci ai pus asupra mea sarcina a tot poporul acesta?

În Cărţile Noului Testament, Sfânta Fecioară Maria se numeşte pe ea însăşi roaba Domnului, aşa cum robi ai lui Dumnezeu se numesc pe ei înşişi sfinţii apostoli :
Pavel Rm 1,1: Pavel, rob al lui Iisus Hristos, chemat de El apostol, rânduit pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu,
Iacob Iac 1,1 Iacov, robul lui Dumnezeu şi al Domnului Iisus Hristos, celor douăsprezece seminţii, care sunt în împrăştiere, salutare.
Evanghelisul Ioan Apoc 1,1 Descoperirea lui Iisus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca să arate robilor Săi cele ce trebuie să se petreacă în curând, iar El, prin trimiterea îngerului Său, a destăinuit-o robului Său Ioan

Aşadar, cum am putea noi, robii de astăzi ai lui Dumnezeu, să fim stânjeniţi de faptul că ne aflăm într-o asemenea glorioasă companie ?

Rob al lui Dumnezeu este acela care şi-L recunoaşte pe Dumnezeu ca Stăpân, Creator alomului şi iubitor de oameni. Lui i se supune, dar nu orbeşte (adică plutind în supunere ca într-o negură), ci cu luciditate. Or,luciditatea înseamnă discernământ, iar discernământul înseamnă libertate. Ca rob al lui Dumnezeu, omul nu se află sub Dumnezeu, ci întru Dumnezeu, adică în interiorul libertăţii Lui. A fi rob al lui Dumnezeu înseamnă a fi cetăţean al Împărăţiei Cerurilor. Aşa stând lucrurile, cum poţi să te consideri prizonier într-un lagăr fără ziduri, fără paznici, fără margini ?

Desigur, trebuie să recunoaştem că omul, prin greşeala lui Adam (care şi-a înţeles şi folosit prost libertatea) a devenit robul păcatului. Dar tocmai acesta a fost rostul întrupării şi jertfei lui Hristos : să ne elibereze de robia constrângătoare a păcatului şi să ne redea robiei zburdalnice a lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel observă că sclavul (propriu-zis) care a fost chemat de Hristos îşi păstrează libertatea tocmai prin faptul că a devenit rob al lui Hristos. 1 Cor 7,22 Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat liber este rob al lui Hristos. Iar Sfântul Apostol Petru avertizează asupra libertăţii adamice rău înţelese şi prost folosite aşa cum se întâmplă din păcate şi în zilele noastre, când libertatea omului este invocată ca justificare a propriei sale depravări . Iată ce ne spune înţeleptul apostol:

Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu.