In fata doctrinelor crestinilor care cred in Biblie, aflate intr-o inspaimantatoare confruntare, cei mai multi dintre protestantii interesati de ortodoxie par sa recunoasca problemele grave cauzate de interpretarile scripturistice.Dar, sincer vorbind, ei se straduiesc in acelasi timp sa puna de acord anumite taine ortodoxe cu Biblia - lucruri precum cinstirea icoanelor sau insemnarea cu semnul Crucii sau rugaciunea pentru cei adormiti. Problema, spun ei, este ca asemenea practici nu par sa apara in Scripturi. Si daca este asa, cum pot acestea sa fie justificate ?

Problema surprinzatoare
Inainte ca cineva sa se indoiasca de practica Bisericii Primare pe temeiul ca aceasta nu e clar consemnata in Noul Testament, trebuie mai intai sa accepte ca Biserica Primara actiona potrivit lui Sola Scriptura. Dar daca Biserica Primara nu a subscris la aceasta doctrina, atunci faptul ca o practica particulara nu este descrisa si poruncita in mod explicit in Scripturi, nu anuleaza prin sine practica drept eronata.
Prin urmare, trebuie sa ne intrebam daca Biserica primara respecta Sola Scriptura. Raspunsul este simplu : nu o respecta. Realitatea este ca nu putea sa o respecte.
Inainte de toate, Apostolul Pavel ne spune in Scripturi ca Biserica primara nu era tributara doctrinei Sola Scriptura. El le scrie tesalonicenilor : "Iar noi, fraţilor, iubiţi de Domnul, datori suntem totdeauna să mulţumim lui Dumnezeu pentru voi, că v-a ales Dumnezeu dintru început, spre mântuire, întru sfinţirea duhului şi întru credinţa adevărului,14 La care v-a chemat prin Evanghelia noastră, spre dobândirea slavei Domnului nostru Iisus Hristos.15 Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră." (2Tes 2, 13-15)
Astfel , apostolul lamureste faptul ca existau traditii de doctrina si practica neconsemnate in scrieri, dar fata de care crestinii nu erau mai putin obligati intru totul. Aici il vedem pe barbatul raspunzator de scrierea majoritatii epistolelor Noului Testament, avertizandu-i pe fiii sai duhovnicesti sa respecte practicile despre care i-a invatat "prin cuvant", dar care NU au fost consemnate in scrierile sale.
Evident, Sfantul Pavel nu considera ca reconsemnarea in scis este esentiala pentru ca o Traditie sa fie obligatorie din punct de vedere duhovnicesc.
In al doilea rand stim ca Biserica lucra ca stalp al adevarului (1Tim 3, 15 : " Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului."), slavindu-L pe Dumnezeu si propovaduindu-L lumii pe Hristos, cu multi ani inainte ca primele documente ale Noului Testament sa fi fost macar redactate. Cele mai timpurii epistole ale sfantului apostol Pavel, au fost scrise pe la 50 d.H. Aceasta inseamna ca aproape 20 de ani, Biserica nu a avut deloc scrieri nou-testamentare. Este clar ca nu putea sa respecte Sola Scriptura atata timp cat nu exista scriptura Noului Testament. Prin urmare cum a existat Biserica fara aceste scrieri despre care marturisim ca au fost inspirate ? A lucrat sub calauzirea Duhului Sfant ! (vizandu-i pe cei pe care Hristos i-a invatat : "Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul;căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti." Ioan 16, 13), urmand traditiile sfintilor apostoli
Deci daca cineva recunoaste ca Biserica a fost vie si dreapta cu multi ani inainte sa fi fost scrise documentele Noului Testament, va intelege de asemenea ca nu exista absolut nici un motiv sa consideri epistolele si evangheliile drept tratate exhaustive asupra doctrinei si practicii crestine.
De altfel, Apostolul Ioan ne aminteste : "Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Amin." (Ioan 21,25). In scrierile lor, autorii Noului Testament se adresau unei biserici infloritoare ale carei doctrina si ritualuri de slavire a lui Dumnezeu fusesera deja intemeiate de Duhul Sfant prin apostoli.
Astfel, inspirate fiind de Duhul Sfant si vrednice de incredere si pretioase pentru Biserica, scrierile Noului Testament nu au fost niciodata intelese drept compendiul teologic complet, asa cum vor credinciosii protestanti sa fie. De altfel, este evident atunci cand citesti epistolele ca in general se adreseaza unor nevoi si probleme specifice referitoare fie la Biserica in intregul ei, fie la o anumita comunitate.
In mod surprinzator, aflam de la scriitorii crestini ai secolului ai doilea (Sfantul Iustin si Hypolit) ca forma liturghiei Bisericii a fost intodeauna aceeasi in punctele ei esentiale, in toate timpurile si in toate locurile.
Pe masura ce Biserica inainta spre noi pamanturi, scrierile Noului Testament au furnizat o unealta dumnezeiasca pentru raspandirea mesajului lui Hristos si pentru invatarea si luminarea credinciosului. Dar chiar si atunci, relatia dintre scripturi si Traditie ramane aceeasi. Cuvantul scris expunea crezurile fundamentale ale credintei. Acest cuvant a deschis inimile oamenilor catre Iisus Hristos. In clipa cand se ridicau din apele botezului, acesti noi credinciosi intrau in viata de zi cu zi a lui Hristos si a Sfintei Sale Biserici. Iar acea viata de zi cu zi era definita de anumite practici ale Sfintei Traditii ce au calauzit Biserica din timpuri apostolice.

(Insetand dupa Dumnezeu- Matthew Gallatin, editura Cartea Ortodoxa)