Cand avenit plinirea timpului, s-a nascut Mantuitorul lumei, Domnul nostru Iisus Hristos din Sfanta Fecioara Maria,in pestera din orasul Vitleemul Iudeei, in zilele regelui Iudeei, Irod Idumeul, numit ci "Cel Mare" si ale imparatului roman August. Si s-au implinit astfel cele graite de proorocul Isaia cu mai mult de 700 de ani inainte de acest eveniment. Cuvintele proorocului sunt acestea : "Iata Fecioara in pantece va lua si va naste fiu, si se va chema numele sau Emanuel." Iar evanghelistii Mateiu (cap 1 si 2) si Luca (cap 2), arata nasterea Domnului insostita de minuni mari, asa cum se cuvenea sa fie venirea in lume a Aceluia care a mantuit omenirea. Pastorii din imprejurimile Betleemului instiintati de inger despre Nasterea Mantuitorului, venira noaptea si se inchinara pruncului Iisus (Luca 2,9); iar o multime de ingeri cantara si ei Celui nascut de curand :"Marire intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intru oameni bunavoire."(Luca 2,14); apoi o stea minunata lumina calea Magilor cari sosira din rasarit sa se inchine Domnului si sa-i aduca lui daruri: aur, smirna si tamaie (Luca 2,11). Irod mahnindu-se de nasterea Imparatului ceresc, porunci sa se tae toti pruncii din Betleem si din alte locuri, de la 2 ani in jos, crezand ca va nemeri si pe Hristos (Matei 2,16). Dar sfintii parinti ai Dumnului, plecasera mai inainte cu pruncul in Egipt, unde au ramas pana dupa moartea lui Irod, intamplata la 4 ani dupa Nasterea lui Hristos.
Mantuitorul lumei s-a nascut pe la anul 750 de la zidirea Romei, si dupa cum se poarta traditia, in luna decemvre ziua 25. Intru preamarirea nasterei Domnului, Biserica a asezat din vechime una din cele mai mari sarbatori ale anului. Dar ziua sarabatoarei nu a fost aceeasi in crestinism. Biserica apuseana a tinut de la inceput sfanta nastere la 25 Decemvre,iar Botezul Sau la 6 Ianuarie. Biserica Rasariteana, insa, serba nasterea si botezul Domnului in ziua de 6 ianuarie. Abia pe la sfarsitul secolului al IV-lea orientul urma si el pilda occindentului dupa staruinta Sfantului Ioam Hrisostom, si incepu a se sarbatori in Constantinopole nasterea in 25 decemvre, iar botezul in 6 ianuarie; felul acestei sarbatori se raspandi pretutindenea si se urmeaza si azi.
Dar Biserica a stabilit ziua Nasterei Domnului la 25 Decemvre si pentru motivul ca in acea zi Romanii aveau "Sarbatoarea Saturnaliilor" (Saturnalia) in memoria zeului Saturn, despre care credeau ca domnise in Italia cu fericire in timpurile preistorice. Aceasta sarbatoare o faceau romanii cu orgii , jocuri si desfranari mari, intru amintirea "epocei de aur" a lui Saturn. De aceea Biserica prin sarbarea nasterei Domnului, a hotarat pentru fiii ei liniste si pietate religioasa in contra orgiilor pagane. Clement Alexandreanul si Tertulian vorbesc de aceasta zi cu multa caldura.
Cum ca Nasterea Domnului se serba din vechimea crestinismului, dovedim cu mai multe texte. In Constitutiunile apostolice cartea a V-a cap 13 cetim : "Fratilor, paziti zilele de sarbatori si mai ales Nasterea Domnului, care trebuie sa se serbeze de noi in a 25-a zi a lunei a 9-a " (adica in 25 Decemvre, caci anul se incepea la 1 Aprilie). Iar in Cartea a VIII-a , cap 33 din aceleasi Constitutiuni, se zice ca sarbatoarea aceasta este a Celui care a mantuit lumea. Nicefor Calist in Istoria sa Bisericeasca, cartea VII c. VI, scrie ca in timpul lui Diocletian (284-305), "crestinii din Nicomidia fiind adunati in Biserica la sarbatoarea nastereai lui Hristos...tiranul a poruncit incungiurarea casei Domnului si aprinderea ei". Crestinii isi dadura sfarsitul in flacari. Marele Vasilie si Grigorie Nazianz laudara mult aceasta zi. De la Grigorie de Nazianz ne-au ramas pana azi cuvintele catavasiilor :"Hristos se naste, mariti-L !", rostite de el intr-o cuvantare' iar Roman Melodul, alcatuieste condacul :"Fecioara astazi pe Cel prea infiintat naste !".
Sarbatoarea Nasterei Domnului sau Craciunul, cum o numesc romanii, este precedata de un Mare Post de 6 saptamani si apoi de ziua Ajunului premergator acestei zile stralucite. In Ajun se botezau catehumenii in Biserica si se ceteau in vechime ca si azi orele imparatesti, numite asa fiindca luau parte la ele si imparatii bizantini. In orele imparatesti se cetesc multe profetii din Vechiul Testament cu privire la Nasterea Domnului in Betleem (Micha 5,2; Varuh 3,38); apoi dupa miezul zilei se face liturgia Marelui Vasile. Iar daca este Ajunul sambata sau duminica, se face liturgia Sfantului Ioan Hrisostom; in cazul acesta orele imparatesti cu liturgia Sfantului Vasile se fac Vinerea precedenta.
In Ajun preotii merg pe la casele oamenilor cu icoana Nasterei, vestind sosirea acestei zile cu cantarea tropariului Nasterea Ta, Hristoase si a condacului Fecioara astazi. Iar noaptea spre ziua sarbatoarei se face liturgia sfantului Ioan, pentru ca postul sa inceteze dupa aceasta si sa inceapa bucuria.
La romani, Craciunul este sarbatoarea cea mai bogata in veselie. Colindele din noaptea ajunului sarbatoarei, apoi umblarea cu Steaua si Vitleemul, in sarbatorile nasterei, adaoga la marirea acestei zile. Datinele acestea religioase amestecate cu cele nationale, sunt mostenite din vechime; ele sunt prea frumoase si ne aduc aminte de cele petrecute in timpurile prime ale Crestinismului.
(Dr. Badea Cireseanu)
