Mantuitorul Hristos fata de ziua sambetei
Tinuta Mantuitorului fata de ziua sambetei era esential deosebita de cea pe care o adoptasera evreii din vremea Sa. Dovada sunt toate ciocnirile sale cu talcuitorii Legii pentru pricina sambetei. In adevar, din pricina ca poporul alerga dupa Mantuitorul ca sa-L asculte si sa-i vindece bolnavii, iar pe de alta parte, pentruca Domnul gasea ziua sambetei ca foarte potrivita pentru a grai poporului, de oarece mai cu seama atunci ii afla gramada la sinagoga - din pricina aceasta multe din minnile Sale cu tamaduirea bolnavilor se petrec sambata.
Astfel este vindecarea omului cu mana uscata (Mt 12, 9-14; Mc 3, 1-6; Lc 6, 6-11), vindecarea femeiei garbove suferind de 18 ani (Lc 13, 10-16), vindecarea bolnavului de idropica (Lc 14, 2-6), vindecarea unui indracit in Capernaum (Mc 1, 23-25; Lc 4, 31-37), vindecarea slabanogului suferind de 38 de ani (In 5, 1-18), vindecarea orbului din nastere (In 9, 1-18).
In multe din aceste imprejurari, vedem ca invatatorii de Lege ai evreilor invinuiesc pe Mantuitorul Hristos ca nu tine sambata. "Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; veniti deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei!" (Lc 13,14)
Din raspunsurile pe care le da Mantuitorul in cursul unor astfel de ciocniri, trebuie sa retinem mai cu seama doua : unul, cand spune ca Fiul omului e Domn si al sambetei (Mt 12,8) si al doilea, cand spune ca Sambata a fost facuta pentru om, iar nu omul pentru sambata (Mc 2,27). Prin cel dintai, trebuie sa intelegem ca Domnul Hristos se privea Stapan peste sambata si ca se socotea slobod de legea stiuta pentru tinerea ei; prin al doilea, intelegem ca sambata a fost facuta pentru folosul omului, iar nu ca sa fie o apasare pentru el si sa-i stinghereasca viata, asa cum ajunsese in vremea Sa. De unde la evrei era groaza ca nu cumva sa calce cu ceva legea sambetei, ca si cum ea ar fi fost o fiinta straina, care avea pe om in stapanirea si in slujba sa,la Mantuitorul se vede cu totul alta privire : sambata este pusa in serviciul omului, si de aici libertatea lui Iisus de a nu se simti stingherit de ea, atunci cand era vorba de facut bine omului si de a-i usura viata. Evreii stateau ca niste robi ai unei sambete aspre; Mantuitorul sta ca Domn al ei.
Dar ar putea spune cineva : Cu aceasta Iisus nu calca sambata, ci numai felul cum evreii din vremea lui socoteau ca trebuie tinuta sambata. Se stie ca ei adaogasera talcuiri straine, care nu erau in Lege, precum, dupa unii, oprirea de a manca oul ouat sambata. Daca Iisus nu tinea asemenea adosuri ingreuietoare, aceasta nu se poate privi drept o calcare a Legii si deci n-am putea incheia de aici ca El a desfiintat si sambata. S-o vedem si pe aceasta.
Legea lui Moisi nu ne spune amanuntit ce se poate si ce nu se poate face in ziua a saptea, ci ne spune numai in general :"Sase zile lucreaza, iar ziua a saptea sa o sfintesti, ca este sambata, zi de odihna Domnului. Tot care va lucra in ea sa moara."(Iesirea 35,2)
Dar ce este :"a lucra" ? Care fapte intra in aceasta categorie si care nu ? Stim ca se povesteste despre un evreu ca aduna lemne in ziua sambetei (Numeri 15,32) si ca a fost ucis cu petre. Cate alte fapte insa despre care nu puteai sti de sunt ori nu, calcare a sambetei ?
De aici un larg camp pentru evrei de a interpreta si a-si pune propiile lor pareri acolo unde Legea nu spunea de ajuns.
Treptat, treptat insa, Legea a capatat unele lamuriri, chiar prin cartile sfinte. Acolo aflam unele din lucrurile oprite in ziua sambetei. Astfel aflam de la proorocul Ieremia (17,21-27) ca in ziua sambetei e oprit a ridica orice sarcina si a esi cu ea din casa.
Gasitu-s-a vreodata cazul acesta in viata Mantuitorului ? S-a gasit, si a calcat sambata....
E cazul slabanogului celce zacea de 38 de ani. Mantuitorul il vindeca si-i porunceste sa-si ia patul si sa se duca. Dar evreii cari erau acolo, stiau ca lucrul nu e invoit, nu dupa interpretarea Legii, ci chiar dupa Lege. De aceia au zis celui vindecat :"E sambata, nu ti se cade sa iei patul."(Ioan 5,10)
Deci Mantuitorul i-a poruncit sa calce sambata. Cu aceasta vedem la Dansul alta atitudine fata de ziua sambetei: atitudinea libertatii, nu aceea de incovoiare sub greutatea ei. Cazul acesta e hotarator si el nu mai lasa indoiala asupra parerii Mantuitorului despre sambata, parere pe care foarte bine au inteles-o ucenicii Sai, care,in activitatea lor viitoare, n-au mai facut caz de ziua sambetei, cum vom vedea.
Fara sa fi dat o porunca formala de desfiintare a sambetei, precedarea Mantuitorului este mai puternica decat o porunca, fiindca e insasi fapta.
Daca o femeie suferea de 18 ani, ce mai era de mai astepta inca o zi pana la trecerea sambetei ? Si daca un om avea mana uscata de mult, ce mare lucru era daca mai astepta inca o zi ? Cum se vede, sunt cazuri fara urgenta...Mantuitorul insa introduce Legea Binelui:"Se cuvine sambata a face bine" (Matei 12,12). Aceasta era si Legea vestita prin proorocul Osie :"Mila voesc, iar nu jertfa !"
Oare sambata nu face parte si inca in prima linie, din foiul vechiu, care nu mai poate tinea vinul nou; din haina veche la care nu se mai poate pune petec nou ? Oricum ar fi, porunca sambetei lipseste pretutindenea unde Iisus insira sau lamureste datoriile religioase-morale (Mc 10,17-; Mt 19,16-; Lc 18,18-; Predica de pe Munte). Prin acestea, sambata e lasata la o parte pe tacute....
(Origina Duminicii de arh. I. Scriban)
