Izvoare scrise. Vechiul Testament

Inima mea imi zice din partea Ta :"Cauta Fata Mea !"
Fata Ta, Doamne, voi cauta .(Ps.26,11)

Chipul Mantuitorului a fost intrezarit de cei curati cu inima si inainte de intruparea Lui, deci in Vechiul Testament. Astfel, psalmistul care se ruga atat de fierbinte in inima lui ca Domnul sa nu-i ascunda fata Sa (Ps.26,12), a vazut de departe chipul Lui si a scirs atunci :" Împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor; revărsatu-s-a har pe buzele tale. Pentru aceasta te-a binecuvântat pe tine Dumnezeu, în veac." (Ps 44,3)

Pe Acesta Avraam L-a vazut in chip de inger sub stejarul din Mamvri (Fc 18, 1-2; 19, 1), Isaia ca Emanoil (Is 7,14), Prunc tanar, Inger de mare sfat si Sftenic minunat (Is 9,5) si ca imparat sezand pe tron de heruvimi : " Am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreţ şi poalele hainelor Lui umpleau templul. Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi... Şi strigau unul către altul, zicând: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!"(Isaia 6,1-3)

Pe Acesta Daniil l-a vazut sub chipul Celui Vechi de zile :" Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc; roţile lui, foc arzător." (Dan.7,9). Iar in cealalta vedenie de pe malul raului Tigru, Dasniil a vazut :" ...un om îmbrăcat în veşminte de in, iar coapsele lui încinse cu aur curat şi de preţ; Trupul lui ca şi crisolitul şi faţa lui ca fulgerul, iar ochii lui ca flăcările de foc, braţele şi picioarele lui străluceau ca arama lustruită şi sunetul cuvintelor lui ca vuietul unei mulţimi." (Dan. 10, 5-6)

Aceste infatisari ale Domnului - Emanuel, Inger de mare sfat, Imparat pe scaun preainalt, Cel vechi de zile - reprezinta chipul de slava al Domnului, descoperit proorocilor. Dar tot in Vechiul Testament Domnul S-a descoperit si sub chipul de om al durerii. Cateva trasaturi ale acestui chip intalnim in Psalmi (Ps. 2, 1-2; 21, 1-20), dar imaginea intreaga a Hristosului patimind este zugravita de proorocul Isaia :"Crescut-a înaintea Lui ca...o rădăcină în pământ uscat; nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag. Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă. Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre... şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat. Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa." (Isaia 53, 2-7)

Indeosebi acest text a inspirat imaginea lui Hristos in chip de rob, dispretuit, cu infatisare urata, dupa cum textul din psalm "Impodobit esti cu frumuseatea mai mult decat fiii oamenilor" a inspirat cealalta imagine a lui Hristos, cu infatisare frumoasa, cu chipul Sau de slava.

Noul Testament

"Si Cuvantul S-a intrupat si a locuit intre noi si am vazut Slava Lui..."(In 1,14)

Cele mai vechi si autentice izvoare din care am putea afla cum a fost chipul Mantuitorului in viata Sa pamanteasca, ar fi scrierile sfinte ale Noului Testament. Dar, din cate stim, nici Evangheliile si nici celelalte scrieri ale Noului Testament nu ne spun aproape nimic despre fata omeneasca a Domnului. Se desprinde totusi o trasatura caracteristica a fizionomiei Mantuitorului si anume aceea de a impune. (Mt.7,28; Mc.1, 21-22; Lc.4, 32; In,18, 6). Chipul Lui ca si intreaga Lui faptura avea o majestate, un farmec, o putere deosebita de a se face ascultat. El porunceste vanturilor si marii si ele Il asculta si se linistesc. Cu un gest si cu o privire, cu un cuvant vindeca bolnavii, sloboade indracitii, intareste slabanogii si-i face sa cada la pamant pe ucigasii Sai. (In.18,6)

Despre chipul Lui propriu-zis se aminteste ceva in momentul schimbarii la fata. Evanghelistul Matei zice ca :" şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina." (Mt 17,2), iar Luca :" Şi pe când se ruga El, chipul feţei Sale s-a făcut altul şi îmbrăcămintea Lui albă strălucind." (Lc 9, 29)

In Apocalipsa se vorbeste, de asemenea, despre chipul Domnului :"Am văzut şapte sfeşnice de aur. Şi în mijlocul sfeşnicelor pe Cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat în veşmânt lung până la picioare şi încins pe sub sân cu un brâu de aur. Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca zăpada, şi ochii Lui, ca para focului.(Apoc 1, 12-14) .Iar acest chip sdeamana mai mult cu chipul Celui vechi de zile. Tot in Apocalipsa se vorbeste despre Leu si despre Miel, cele doua simboluri ale lui Hristos.

In celelalte locuri din Noul Testament, Matuitorul este mereu inmiscare, cu toata maretia fapturii Lui. Il auzim vorbind si la fiecare cuvant ni se pare ca ii zarim si fata, dar nu-L vedem cu adevarat, si fata Lui ramane mereu acoperita pentru noi.

(Sofian Boghiu)