Sfinţii 14 000 de Prunci ucişi de Irod

Sfinţii 14 000 de Prunci, ucişi de Irod sunt cei 14,000 de prunci ucişi de regele Irod în Betleem după Naşterea Domnului, ei devenind astfel primii mucenici pentru Hristos. Biserica îi prăznuieşte în 29 decembrie.
Magii din Răsărit au văzut o stea nouă pe ceruri, proorocindu-le naşterea unui Rege al evreilor. Ei au plecat în călătorie la Ierusalim pentru a se închina acestui Copil iar steaua le-a călăuzit calea. După ce s-au închinat Copilului sfânt, ei s-au întors acasă pe altă cale, fără să mai treacă prin Ierusalim pe la Irod, aşa cum le ordonase acesta pentru că fuseseră avertizaţi de Dumnezeu în timpul visului. Atunci când Irod a realizat în sfârşit că dorinţa lui de a-L afla pe Copil a eşuat, el a ordonat ca fiecare copil de parte bărbătească de doi ani şi mai mic din Betleem şi împrejurimi să fie ucis. El credea că Pruncul sfânt , pe care el Îl considera un rival, va fi printre cei ucişi.

Irod, vazand ca a fost batjocorit de magi, s-a maniat foarte. Dar asupra cui s-a maniat? Asupra magilor care l-au batjocorit pe el, iar apoi, asupra Imparatului iudeilor, Cel de curand nascut. Se mania asupra magilor, ca nu s-au intors pe la dansul, nici nu l-au vestit despre prunc. Iar asupra lui Hristos se mania, temandu-se ca nu cumva sa-i ia de la dansul imparatia, ca socotea ca Hristos avea sa imparateasca cu imparatie pamanteasca, nestiind el ca Imparatia lui Hristos nu-i din lumea aceasta.
Deci, ce a facut ticalosul Irod? Neputand nici pe filosofi sa se razbune, pentru ca ei plecasera, nici pe Hristos sa-L ucida, pentru ca nu-L afla, mania sa a varsat-o asupra nevinovatilor prunci, ca o fiara cumplita, cand este ranita de cineva, care nu ia seama numai la acela de care a fost ranita, ci pe oricine i se intampla inaintea ochilor ei, pe acela il rapeste, la el se repede, il rupe ca pe insusi acela care a ranit-o. Asa si Irod, ranit fiind, de manie si neafland pe aceia de care a fost ranit, a omorat pe pruncii, care cu nimic nu-l vatamasera pe el. Si, trimitand ostasi inarmati, ca spre razboi, a ucis pe toti pruncii cei ce erau in Betleem si intru toate hotarele lui, de la doi ani si mai in jos, dupa vremea ce aflase de la magi. Pe Iisus nu l-a putut ucide insa. El se gasea departe de locul macelului, in Egipt.
Si facem astazi praznuirea acestor 14000 de prunci nevinovati, ucisi de Irod, cautand sa ucida pe Hristos, ca a unora ca acestora este Imparatia lui Dumnezeu.
Dar uciderea pruncilor nu e straina nici de viata noastra de taina.
Duhovniceste, si noi putem avea pe mainile noastre sange de prunci nevinovati. Ori de cate ori am mintit un suflet, ori de cate ori am fost pentru altul o pricina de pacat, duhovniceste am ucis, ca si Irod, un suflet nevinovat. Si, in taina, Dumnezeu ne intreaba, ca si pe cel dintai ucigas: "Cain, unde este fratele tau?" Si ne mustra: "Vai de acela prin care vine sminteala. Ar fi mai de folos pentru el sa i se lege de gat o piatra de moara si sa fie aruncat in mare, decat sa faca pe unul din acestia mici sa pacatuiasca."
Si mai este si o alta ucidere de prunci nevinovati, ori de cate ori inabusim bunele indemnuri pe care Dumnezeu le seamana in sufletele noastre, ori de cate ori nu le lasam sa aduca roada lor binecuvantata, e ca si cum am ucide niste prunci in leagan. Si auzim atunci sufletul, ca si Rahila, plangand acesti copii, care nu mai sunt. Dumnezeului nostru slava!
 
Pentru durerile sfinţilor care pentru Tine au pătimit, fii milostiv, Doamne, şi toate durerile noastre le vindecă, Iubitorule de oameni, rugămu-ne Ţie.


În Betleem la Împăratul Cel ce S-a născut, magii de la Răsărit cu daruri au venit, călăuziţi fiind prin stea, din înălţime; dar Irod s-a tulburat şi a secerat pe prunci ca pe nişte grâu, temându-se că stăpânia lui va cădea curând.

În atmosfera de sărbătoare ce a cuprins cerul şi pământul, la doar câteva zile de la Naşterea Domnului, Biserica îmbracă haină de „plângere şi tânguire multă” pentru pruncii nevinovaţi ucişi de cruzimea lui Irod. Atunci Iisus a fost scăpat de mânia lui Irod : "Lăsaţi copiii să vină la Mine…". Dar sa nu uitam cuvintele Sfintei Scripturi, in pribegia noastra pe pamant :

„Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă. Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui” (Apocalipsa 22, 11-12).