Va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; ca astazi, in cetatea lui David vi s-a nascut Mantuitor, care este Hristos Domnul." (Lc 2, 9-11)
Sfintele sarbatori de iarna stau inaintea noastra. Cu ajutorul marelui Dumnezeu am ajuns inca o data sa preamarim Nasterea Mantuitorului si sa ne odihnim duhovniceste de ostenelile noastre din anul care expira. Adaogand aceasta pagina la cronica mea duminicala, ma gandesc cu deosebire la acei cititori pe care nu-i cunosc - pe care nu-i voi cunoaste niciodata - iubitori de indemnuri si sfaturi crestine.
Am ramas putin cei ce, din toata inima intovarasim caravana magilor din Rasarit si pe ciobanii din Bethleem, grabiti sa vie sa se inchine Dumnezeescului Prunc. Parabola samanatorului are astazi o vasta aplicatie mai ales cand e vorba de samanta cazuta in locuri nepotrivite, adica pe drumul batatorit, pe piatra stearpa si intre maracini. Dar pamant bun tot mai este. Sa asteptam cu statornicie si cu intelepciune destainuirile Domnului pentru vremea noastra si pentru oamenii din vremea noastra si sa avem o grija patrunzatoare pentru noi insine.
Iata Sfintele Sarbatori care vin. Intre diferitele obligatii pe care ni le cunoastem si unii le si aplicam, este una de mare importanta, dar foarte mult si de multi napastuita. Lumea noastra, chiar cand se crede crestina si asteapta cu oarecare cucernicie bucuria sarbatorilor de iarna si de primavara, nu stie totdeauna pana unde trebuie strabatuta calea poruncilor Bisericii. In epoca noastra, desi socialmente parca ne strangem unii pe langa altii ca oile si traim mai solidar ca altadata, in realitate traim intr-o jalnica izolare. Ne gramadim si ne asfixiem unii pe altii la petreceri, la spectacole, la fantana intereselor si la vatra patimilor. Dar in jurul inimii noastre este pustiu si jale. Nimeni dintre tovarasii de desfatari si de intreceri pamantesti nu ne calauzeste cand apucam pe calea ispasirii si a mustrarilor. Cine va patrunde langa tine cand - amagit si trantit de nebunia patimilor tale - vei sta cu capul in palme si cu inima sfasiata de deznadejde ?
Foarte putini au auzit ce este Sfanta Spovedanie si foarte putini stiu sa apuce spre chilia unui preot duhovnic, in loc sa apuce spre magazinul unui armurier. Noi romanii, popor crestin si ortodox; dupa cum lasam pierdute sau nefolosite multe din bogatiile noastre pamantesti, tot asa lasam neintrebate si necercetate multe din bogatiile si din leacurile Bisericii. Un crestin adevarat va avea totdeauna undeva, intr-un oras indepartat, intr-un schit izolat,sau in apropierea casei si a cailor sale - un prieten de intalniri solemne, la picioarele caruia, macar o data pe an sa vie si sa-si descarce povara inimii. Sfanta Spovedanie este paznica sanatatii noastre sufletesti si intr-adevar o divina terapeuta, asezata in Biserica din zilele primare. Numai cine o cunoaste din practica prprie isi da bine seama cat de lipsita de lumina, de salubritate si de garantii este o constiinta necercetata de aceasta divina mesagera.
Vin Sfintele Sarbatori de iarna. Ori cat de vesela, de bogata si de oranduita ar fi casa noastra pamanteasca, daca nu avem grija sa oranduim si constiinta noastra, sarbatorile vor fi palide si conventionale.
Cum vei simti cu adevarat bucuria Nasterii Domnului, daca nu te duci sa premenesti inaintea duhovnicului tau,legamantul de credinta si de iubire catre Cel ce a binevoit sa se intrupeze pentru noi ? Nu amana hotararea cea buna ! Domnul a mai ingaduit si anul acesta smochinul cel neroditor, asteptand, multmilostiv, roade de aci-inainte...Da-i-le !
Ne apropiem si azi, prin amintire si prin traditia cristalizata a Bisericii, de cerurile fara seaman, in care tremura intaia oara steaua Magilor. Ne ridicam si azi - dar pe picioare slabanoage, ajutate de carji - ca sa privim in noaptea de Craciun, ceata pastorilor inchinatori....Bucurie primara, unde esti ?
Ne apropiem de ziua de inalta pomenire a Nasterii Mantuitorului.
Un luceafar, fara cai cunoscute astronomilor, calauzi odinioare spre Iudeea si spre Bethleem,pe Cei Trei Iluminati de la Rasarit, Era un astru exceptional, era un index sideral, aratand spre tara sfanta. Venise plinirea vremilor; potirul vechilor proorocii se revarsa in lacrimi si in stele pe pamant. Era scris in cartea sortilor, ca din Iudeea sa se ridice intr-o zi, o tainica tovarasie care sa dobandeasca suprematia lumii !Fericite vremuri, care sub lanturi de fier, asteptau eliberarea ! Fericite inimi care in suspinele lor, amestecau dorul apropiatei izbaviri.
"In lume veti avea tulburare: ci indrazniti ! Eu am biruit lumea !" (In 16,33)
De aici incepe Crestinismul.
(Gala Galaction, decembrie 1937)
