Ce este credinta?Credinta este dupa fericitul Pavel : incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute Prin ea cei din vechime au dat buna lor marturie.
Credinta ortodoxa, soborniceasca si apostoleasca este sa credem din inima si din gura sa marturisim un Dumnezeu in trei ipostase, dupa invatatura aceluiasi Pavel, care spune : "Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire" (Rm 10,10). Pe langa aceasta, crestinul ortodox trebuie sa socoteasca drept lucru adeverit si neindoios ca toate articolele de credinta ale Bisericii sobornicesti si ortodoxe ne sunt lasate de Domnul nostru Iisus Hristos, in biserica, prin mijlocirea Apostolilor Sai; iar Sinoadele ecumenice le-au talcuit si le-au cumpanit. Si sa creada intr-insele, dupa cum porunceste Apostolul, cand graieste :"Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră" (2Tes 2,15). Iar in alt loc :" Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi predaniile cum vi le-am dat." (1Cor 11,2).
Din aceste cuvinte este vadit ca articolele credintei au intarirea si dovada ca sunt, parte din Sfanta Scriptura, parte din predania Bisericeasca si din invatatura soboarelor Sfintilor Parinti. Care lucru facandu-l invederat, sfintitul Dionosie astefel graieste:" Caci temeiul ierarhiei noastre sunt cuvintele dumnezeiestii predanii; preacinstite cuvinte le numim, cate ni s-au incredintat de sfintii nostri invatatori, de Dumnezeu insuflati, in scrierile lor sfinte si in cartile lor teologice, dar si cele care povatuitorii nostri au fost calauziti de barbatii sfintiti, printr-o invatatura de taina, nemateriala si apropiata cumva de ierarhia cereasca, de la cuget la cuget, prin mijlocirea cuvantului trupesc, dar nematerial, adica nescris.
Invataturile noastre sunt, deci, de doua feluri.Pe unele le mijloceste scrierea: cele care se cuprind in cartile teologice ale Sfintei Scripturi, iar altele sunt invataturile lasate prin viu grai de catre Apostoli si acestea s-au talcuit de catre soboare si de Sfintii Parinti; si pe acestea doua se intemeiaza credinta. Si nu se cuvine sa fie inchisa doar in ascunzisul inimii, ci sa se si vesteasca cu gura si sa se marturiseasca, fara teama si fara sovaire, dupa cum spune si Sfintitul psalmist :" Crezut-am si pentru aceasta am grait." Si noi : Credem si pentru aceasta si graim.
Ce incredintare avem despre Dumnezeu?Credem ca este un Dumnezeu intru Sfanta Treime, potrivit cu Sfanta Scriptura care spune :" Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor,Care este peste toate şi prin toate şi întru toţi."(Efeseni 4,6). Care ca Unul ce este bun si prea bun, cu toate ca este intru Sine desavarsit si slavit, cu toate acestea a facut dintru nefiinta lumea pentru ca si alte fiinte sa se impartaseasca din bunatatea Sa.
Dar ce anume este Dumnezeu in fiinta Sa, aceasta este cu neputinta sa se stie de vreo faptura, nu numai vazuta dar si nevazuta, adica nici de insisi ingerii, fiindca nu este defel vreo asemanare intre ziditor si zidire.
"Este de ajuns pentru cucernicia noastra sa stim ca avem un Dumnezeu Care este in veci, pururi asemenea si acelasi cu El Insusi, afara de Care nu este alt Dumnezeu."(Sfantul Chiril al Ierusalimului)".
Dupa cum graieste Insusi Dumnezeu prin proorocul Sau :"Eu (sunt Dumnezeu) Cel dintai si Cel de pe urma si nu este alt dumnezeu afara de Mine.". Iar Moise, catre poporul israelit cu indemn astfel graieste :" Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn." (Deut 6,4)
Insusirile lui DumnezeuDupa cum Dumnezeu este nepatruns, tot asa si insusirile Sale sunt nepatrunse; dar cat putem culege din Sfanta Scriptura si de la invatatorii Bisericii, intr-atat avem puterea si sa intelegem si sa graim. Si de aceea trebuie sa stim ca insusirile dumnezeiesti tin unele de persoana si altele de fiinta.
Insusirile dupa persoane, in cele dumnezeiesti, sunt acelea dupa care Persoanele sfintei Treimi Se deosebesc, asa incat sa nu poate fi o alta. Deci Persoana Tatalui nu poate fi Persoana Fiului, fiindca Tatal nu este nascut din cineva, pe cand Fiul este nascut din Tatal dupa fire, mai inainte de veci, potrivit cu Scriptura care spune :" Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut".(Ps 109, 3)
Duhul Sfant, Care purcede din fiinta si din firea Tatalui fara incepatura, adica din veci si este o fiinta cu tatal si cu Fiul, dar se desparte de tatal prin insusirea Sa personala fiindca purcede din Acela. Pentru care Grigorie Teologul graieste astfel :"Acesta tine deopotriva de Fiul si de Duhul sfant, ca si una si cealalta persoana din acestea doua, sunt din tatal, iar insusirea tatalui este aceasta, ca este nenascut, iar a Fiului ca este nascut; si a Duhului Sfant ca este purces. O insusire personala a Fiului mai este si toata iconomia intruparii, pe care nu si-a luat-o nici Tatal, nici Duhul Sfant. Sfanta Biserica ne indruma sa credem si sa marturisim un Dumnezeu dupa fire in Treimea persoanelor."
Dupa fiinta, El este un Dumnezeu vesnic, fara de inceput si fara de sfarsit, atotputernic, ziditor, mai inainte stiutor, atoateveghetor, la toate de fata si pe toate implinindu-le, namarginit, atoatestiutor al celor ascunse si al celor vazute.
"Dumnezeu locuieste in ceruri, fiindca in ceruri se afla ingerii care fac voia Lui si-L slavesc vesnic; pe pamant fiindca aci datorita trupului Sau a avut legaturi cu oamenii; in Sfanta Biserica fiindca acolo in chip deosebit, harul Sau se daruieste credinciosilor si slava Sa se vesteste. Deopotriva si fiecare loc in care se arata in vreun chip harul lui Dumnezeu se numeste loc al sau." (Sfintitul Damaschin)
(Marturisirea de credinta a Bisericii Ortodoxe)