Cinstirea Sfintei Cruci

Domnul nostru Iisus Hristos fiind rastignit pe Cruce intre doi talhari, dupa cererea evreilor si legilor romane, crestinii nu avura sfiala fata de semnul sfintei Cruci, ci o data cu spanzurarea pe lemn a Fiului lui Dumnezeu, ei incepura a cinsti acest obiect. Apostolul Pavel chiar infrunta pe cei ce dispretuiau Crucea si le zicea ca apostolii le predica :" ... pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie. Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu." (1Cor 1,23).
Acelasi apostol, in alt loc afirma ca :"...a incetat sminteala Crucei !" (Galateni, 5,11). Imparatul Constantin fiind insufletit de cele mai sfinte sentimente crestinesti, a desfiintat cu desavarsire aceasta pedeapsa neomeneasca, care nimicise de atatea secole in cele maiinfioratoare dureri, mii de vieti omenesti. Biserica a primit Crucea pentru toate timpurile, ca pe un simbol al biruintei ce a purtat Mantuitorul in contra ratacirii omenesti; ca pe un semn de invingere in contra pacatului si ca pe aparatoare in contra rautatilor.

Cu incepere de la apostoli incoace, vedem semnul Crucii la toti crestinii facut cu respect si adanca veneratiune si el nu mai lispsi de la nici un act religios ori social in cercul piosilor. Repetirea acestui semn fu infinita la orice miscare crestineasca. Minuciu Felix (in Octav. IX-XII) si Tertulian (in Apologet. XVI), raspund cu mandrie paganilor care invinovateau pe crestini pentru cinstirea chipului Crucii, ca urmasii lui Hristos nu uita niciodata lemnul pe care fu spanzurat Mantuitorul lor. Iar acelora care acuzau pe credinciosi ca se inchina Crucii ca si lui Dumnezeu, acesti apologeti le-au raspuns ca piosii venereaza Crucea si se inchina cugetand la Cel rastignit pe ea.

Tertulian marturiseste ca credinciosii evangheliei faceau semnul Crucii pe fata lor, in toate imrejurarile vietii si chiar in cele mai neinsemnate :"La orice pasire si miscare, la fiecare intrare si iesire din casa, cand ne imbracam, ne incaltam, ne spalam, la masa...forma Crucii se insemneaza pe frunte.", zice in Apologetul. Iar Grigorie Turoneanul spune ca se facea Crucea si pe alimentele pe care le mancau crestinii.

De la Constantin incoace, imparatii crestini incepura a pune semnul Crucii pe monedele lor, spre a-l avea in vedere la orice pas; deci acest semn straluceste la razele soarelui in vederea tuturor. Dar el mai era purtat pe inele si la gatul crestinilor. Sozomen, in Istoria sa bisericeasca, cartea I, capitol 8, spune :"Constantin puse Crucea pe armele soldatilor sai spre a-i obisnui sa respecte acest semn; iar in ziua dinaintea Sambetei (vineri)a oranduit sa nu se tina judecati pentru ca in aceasta zi Domnul a fost pironit pe Cruce."

Dar sa ascultam acum si pe sfantul Ioan Hrisostom in Omilia sa :"Hristos este Dumnezeu", cu privire la respectul cuvenit Crucii :"Imparatii isi iau coroana de pe cap si se inchina Crucii, simbolul mortii Rascumparatorului. Pe purpura lor straluceste Crucea ; in rugaciunile lor figureaza Crucea; pe armele lor, semnul Crucii; pe sfanta masa a Altarului e Crucea; in toata lumea Crucea; ea straluceste mai mult decat soarele". Iar in Omilia despre Cruce si talharul, acelasi ierarh marturiseste ca :"In paganism Crucea era facuta pentru condamnare si tortural azi e un obiect sfant; Crucea era un lucru de durere; acum e icoana fericirii si bunei cuviinte."

Augustin arata ca atunci "cand se citea evanghelia, toti se sculau si faceau semnul Crucii; episcopul inainte de a predica si crestinii cand se sfatuiau, se insemnau cu chipul Crucii; iar cei ce se rugau intindeau mainile in crucis." Preotul roman Seduliu din secolul al V-lea zice :"sa nu dispretuiasca cineva cinstirea Crucii pe care Domnul a purtat-o biruitor cu o divina intelepciune."

Sinodul al VII-lea ecumenic, sau al II-lea din la Niceea tinut in in anul 787 stabili urmatoarea invatatura :Hotaram cu toata incredintarea si taria ceea ce trebuie pentru cinstirea sfintei si de viata facatoarei Cruci, asemenea si pentru sfintele icoane facute in culori sau mozaic, sau cu alte materiale potrivite cu Sfintele lui Dumnezeu Biserici, ori facute pe vase si pe vesminte sfinte, pe ziduri ori pe scanduri, in case si pe drumuri. Adica chipul Mantuitorului Iisus Hristos, al Sfintei Fecioare maica Dumnezeului nostru, al sfintilor ingeri si al sfintilor si cuviosilor parinti."

Biserica ortodoxa, potrivit traditiei si invataturilor ei, a oranduit a se face semnul Crucii impreunand cele dintai trei degete ale mainii drepte (trei fete intr-o Dumnezeire)si punandu-le pe frunte, piosul sa rosteasca :"In numele Tatalui", pogorandu-le la piept sa zica :"si al Fiului" si de aci la umarul drept sa rosteasca :"si al Sfantului Spirit", ducand totdeodata mana si la umarul stang. Dupa ce s-a insemnat cu acest semn, piosul sa termine cu cuvantul :"Amin.

Semnul Crucii a fost facut cu pietate in toate timpurile crestinatatii si nu exista act bisericesc ori profan fara sa fie sigilat cu chipul lemnului pe care Domnul a fost spanzurat. Semnul Crucii se face pe chipul omului, se vede infinit in serviciul liturgic, in rugaciunile pioase ale crestinului, pe varful Bisericilor, pe case, pe drumuri, in armata, pe monede, steaguri, in arhitectura, pe morminte si in fine pretutindenea si totdeauna straluceste Crucea lui Hristos.

(Badea Cireseanu, Bucuresti 1911)