Polemica

Raspandirea tipariturilor a dat predicatorilor posibilitatea nu doar sa-si largeasca aria de influenta, dar sa-si poata urmari mai usor efectele predicii lor,precum si punctele vulnerabile, asa cum apar reflectate in replicile scrise provenite din partea cealalta a baricadei - feed-back-ul. Asa se face ca majoritatea operelor concepute dupa aparitia tiparnitelor poarta un caracter polemic : catehismele si invataturile de credinta ortodoxe vin sa combata ereziile ramlenilor, iar catolicii demonizeaza Reforma lutherana.

Tonul acestor scrieri este totdeauna triumfalist si nu are deloc scopul de a schimba parerea considerata gresita a taberei adverse, ci doar de a o desfiinta conceptual. Ele au menirea sa conserve propria doctrina si obiceiuri, nu sa creeze un dialog. Rezultatul acestei tactici au fost exagerarile, care erau reactia fireasca a celui invinovatit pe drept sau nedrept. Astfel, dezbinarea nu doar s-a marit, ci a continuat sa nasca o seama nesfarsita de noi erori doctrinare, dar si de obiceiuri care veneau sa le confirme.

Aceasta stare de lucruri a fost intretinuta de politica statelor care imparteau puterea in Europa. Tarile erau fie "catolice", fie "reformate", fie "ortodoxe". Personal, cred ca atitudinea dusmanoasa impusa de screirile Crestinismului tarziu este si efectul unei manipulari foarte bine controlate. Insa de cand granitele geografice ale statelor au inceput sa fie sfidate de noile tehnici informationale, iar razboaiele nu se mai poarta cu barda si cu furca, este esential ca predicatorii crestini sa-si acomodeze discursul la mentalitatea epocii in care traiesc. A venit vremea in care Biserica nu mai este conservata in mod artificial de catre stat, deoarece statul modern a descoperit alte cai decat credinta pentru a controla poporul - mass-media si moda - de aceea vor supravietui doar grupurile care vor reusi sa intretina o polemica inteligenta si pertinenta cu reprezentantii puterilor acestei lumi, cu totul secularizate, din care facem parte.

Din nefericire, polemica ortodoxa din zilele noastre inca nu si-a gasit identitatea. Ea fie ca se face in tonul triumfalist sovin al Evului mediu, fie isi insuseste o poza de stewardesa gata de orice in cursa de zbor a confesiunilor occidentale. asadar avemnevoie de ceva mai multa diplomatie si de ceva mai multa demnitate pentru a ne impune in aceasta lume. Diplomatia se dobandeste prin studierea atenta a cliseelor si modelor timpului, iardemnitatea prin studierea propriei istorii si traditii.

Polemicile usturatoare ale apologetilor din primele veacuri ale Crestinismului trebuie privite, mai intai de toate,prin prisma modei timpului. Sa nu neglijam faptul ca disputele filosofilor, erau atunci un spectacol de neinlocuit, iar ironia persiflarea, nu erau expresia lipsei de respect, ci a inteligentei. De exemplu atunci cand Platon defineste omul ca "animal fara pene", Diogene nu intarzie sa-l numeasca "cocos depenit", fara ca prin aceasta sa para rautacios. Dar daca astazi zeflemeaua, a devenit expresia relei intentii, atunci predicatorul trebuie sa o excluda cu totul din discurile cu caracter polemic.

Citirea Scripturii

Sfanta Scriptura nu e o descoperire a protestantilor. Biblia trebuie citita si inteleasa, trebuie descoperita, talcuita. Intreaga Ortodoxie, exprimata ideal in imnografia si slujbele sale, este o interpretare a Scripturii. Nu doar preotii, ci si credinciosii de rand trebuie sa citeasca Scriptura si sa o descopere prin rugaciune si meditatie. In obstea Sfantului Pahomie cel Mare (sec. IV), care numara 7500 de monahi, fiecare frate era dator sa mediteze in permanenta asupra unui loc neinteles din Scriptura, pentru ca, prin rugaciune si meditatie sa primeasca raspuns de la Dumnezeu. Asdara talcuirea Scripturii este un dar al fiecarui crestin, primit prin botez.

Exista fara indoiala si riscul unei interpretari gresite, dar pentru aceasta avem experienta Bisericii, ca sa ne confruntam propriile concluzii si conceptii cu cele ale inaintasilor de seama. Nu putem neglija cu totul temeiul vietii si al contemplatiei crestine care este Sfanta Scriptura, pe motivul ca, unii interpretand gresit Scriptura, au cazut in erezie.

Iata indemnul, intru totul conform gandirii patristice ortodoxe, al unui mare predicator si marturisitor roman legat de tema Scripturii : "Va rog sa cititi Scriptura, si laici, si teologi. Pentru ca citirea Scripturii nu numai ca iti lumineaza sufletul, dar prin rugaciune si lectura neincetata descoperi lucruri pe care nu le-ai descoperit nici prima oara, nici la a doua, nici la a zecea lectura a Sfintei Scripturi. Dumnezeu lucreaza in fiecare dintre noi si deschide spiritul omului pentru intelegerea unor insusiri pe care nu le cunosti, pe care nici altii nu le-au descoperit."

Pentru aceste cuvinte, parintele Calciu, caci de el e vorba, a fost caterisit de ierarhii comunisti si a facut 21 de ani de temnita. Acesta este pretul cu care predica ortodoxa a fost golita, de la o generatie la alta, de Duh si Adevar.

(Savatie Bastovoi, Cand pietrele vorbesc)