Botezul

In epoca apostolilor oricine declara in curatia inimii ca crede in Hristos si voeste a intra in Imparatia Lui,in Biserica Lui, era botezat fara alta pregatire decat o predica persuasiva; totusi inainte de botez, ca si inainte de punerea mainilor, respectivii deasemeneea vor fi postit, cand imprejurarile iertau. "Doctrina celor 12 apostoli" da acest precept celuice boteza si celuice venea la botez. Apostolii, colaboratorii lor si preotii, la caz de necesitate si diaconii botezau in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.

Se botezau si copiii fiindca Faptele Apostolilor spun ca Petru a botezat in Cesaria pe Corneliu sutasul sau capitanul roman, iara Pavel, pe temnicerul sau dinFilipi si pe Stefana din Corint impreuna cu toata casa lor, asa da si cu copii.

De la sec. al 2-lea chiar "Doctrina celor 12 apostoli" zice ca celor in varsta trebuia sa li se faca inainte de botez o indemnare de a vietui placut lui Dumnezeu; ei erau supusi la o pregatire pentru botez. Aceasta consista in a se instrui mai solid in credinta crestina; instructie ce se numea cateheza; instructorii se numeau cateheti (invatatori); iar cei ce primeau instructia se numeau catehumeni (elevi, in limba slavona bisericeasca, iar in romana se traduce "cei chemati").Inca din secolul 3 s-a regulamentat intregul ritual al botezului si catehumenatul. Cei gata de botez erau supusi intai unui act pregatitor, ce se numea exorcism. Cei ce erau gata de botez trebuiau sa se lepede de slujirea demonilor si chiar demonii erau somati in numele lui Iisus a se departa de la cei ce veneau la botez. In acest scop, exorcistul facea semnul Crucii asupra celui ce venea la botez si sufla asupra lui de trei ori, spre a simboliza ca acum primeste darul Sfantului Duh. Dupa acest prim act, cei ce veneau la botez erau primiti in randul catehumenilor.

Unii scriitori sunt de parere ca cei ce voiau a se boteza trebuiau sa treaca prin trei trepte : in treapta 1 se numeau "Ascultatori", "Audientes"; in treapta a 2-a, "Cei ce ingenunche", "Genuflectentes", iar in treapta a 3-a "Cei pregatiti de botez, sau cei spre iluminare", "Baptisandi" sau "Iluminandi". Ei spun ca ascultatorii primeau numai o instructie usoara si generala din religie si aveau voie sa ia parte la cultul comun numai pana cand se citea Sfanta Scriptura si se tinea predica; adica cei ce ingenunche primeau instructii mai adanci din religie si puteau ramane la serviciul divin comun pana cand se termina liturghia catehumenilor, atunci ingenuncheau si episcopul ii binecuvanta apoi ieseau; in fine catehumenii de treapta a 3-a primeau si instructii despre mistere, adica despre invataturile cele mai grele ale religiei crestine si trebuiau a se pregati pentru botez prin post, rugaciuni, privegheri; de aici primira si numele : "Cei catre luminare", "Pregatiti pentru botez".

Aspirantii de botez, in afara de pericol de moarte, erau botezati in timpuri determinante ale anului, anume mai ales in noaptea Pastilor si la Rusalii, iar mai tarziu la Rasarit si in ziua de Teofanie sau Epifanie adica in sarbatoarea Aratarii Domnului. Botezul se savarsea in noaptea Pastilor in considerarea insemnarei, ce are moartea si Invierea lui Hristos pentru intrarea Lui ca Fiul omului in gloria eterna de care si crestinul se invrdeniceste prin botez sau in considerarea invataturii Apostolului Pavel ca prin botez ne ingropam impreuna cu Hristos intru moarte. Omul cel vechi, pacatos inceteaza a vietui in noi, pentru ca noi impreuna cu Hristos si in Hristos, Cel ce a inviat spre o noua viata de glorie, sa inviem spre o noua viata fara de pacat si astfel sa ne invreednicim de viata de veci.

Botezul se savarsea la Rusalii in vederea pogorarii Duhului Sfant in aceasta zi, cand s-au botezat 3.000 de suflete in Ierusalim; si la sarbatoarea Teofaniei sau Epifaniei, din motiv ca in aceasta zi Biserica sarbatorea aratarea in lume a Celui ce boteaza cu Duh Sfant si cu foc precum si Botezul Sau in Iordan si Aratarea Sfintei Treimi a Tatalui si a Fiului si Sfantului Duh, in numele careia se savrasea Botezul.
Apa pentru Botez nu se sfintea la inceput decat dupa secolul 3. Apoi cel ce voia sa se boteze era supus din nou la exorcism si dupa ce declara ca se leapada de satana si se uneste cu Hristos, trebuia sa marturiseasca ca crede in Dumnezeu Tatal. Fiul si Sfantul Duh. Aceasta marturisire a produs curand uzul unei marturisiri de credinta sau al unui simbol mai pe larg pentru Botez.

La declararea si marturisirea aici amintita se luau si martori (Nasi) "Fidei iussores", "Susceptores", "Garanti", ei dau un fel de garantie ca cel botezat va crede si va vietui crestineste. Botezul se savarsea prin cufundare de trei ori in apa., in numele Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Acesta era savarsit de episcop, presbiter sau de diacon; iar in caz de pericol putea boteza si laici ca nimeni sa nu ramana nebotezat in caz de moarte. Bolnavii care nu se puteau scufunda in apa, ertau botezati in pat, astfel ei erau numiti "clinici". Mai tarziu Botezul se uni si cu o ungere cu ulei, dar care nu trebuie confundat cu Taina Mirungerii (a pecetluirii),

Cel botezat imbraca un vesmant alb, nou, si-l purta o saptamana ca simbol ca a devenit un om nou. Dupa exemplul apostolului Pavel, crestinii dadeau celor de curand botezati, numele de "neofiti" (saditi din nou), si-i observau timp indelungat pana inspirau incredere.

(Istoria Bisericeasca Universala, Eusebiu Popovici, 1900)