Intai stim că Dumnezeu este inceputul, mijlocul si sfarsitul oricărui bine; iar binele este cu neputintă să fie crezut si săvarsit altfel decat in Hristos Iisus si Duhul Sfant. Tot binele e dăruit de Dumnezeu cu un rost oarecare si cel ce-1 primeste cu această credintă, nu-1 va pierde. Credinta neclintită este turn intărit. Iar Hristos se face toate celui ce crede. Orice plănuire a ta să o incepi cu Cel ce este inceputul a tot binele, ca să fie după voia lui Dumnezeu ceea ce ai de gand să faci. Cel ce e smerit in cugetul său si implineste o lucrare duhovnicească, cand ceteste dumnezeiestile Scripturi pe toate le aduce in legătură cu sine si nu cu altul.
Roagă pe Dumnezeu să deschidă ochii inimii tale, si vei vedea folosul rugăciunii si al cetirii.

Cel ce are vreun dar duhovnicesc si sufere impreună cu cel ce nu-1 are, isi păstrează darul prin impreuna pătimire; iar cel mandru si-1 va pierde, scufundandu-se in gandurile trufiei.Gura celui smerit in cugetare grăieste adevărul; iar cel ce i se impotriveste se aseamănă cu sluga aceea care a pălmuit peste obraz pe Domnul. Nu te face ucenic al celui ce se laudă pe sine, ca nu cumva, in loc de smerita cugetare, să inveti mandria. Să nu te inalti intru inima ta pentru că intelegi Cele zise in Scripturi, ca să nu cazi cu mintea in duhul hulirii. Să nu incerci a dezlega prin galceava un lucru incurcat, ci prin cele arătate de legea duhului, adică prin răbdare, rugăciune si nădejdea care numai la un lucru se gandeste. Cel ce se roagă trupeste si incă nu are cunostintă duhovnicească, este ca orbul care strigă si zice: "Fiul lui David, miluieste-mă".Orbul de odinioară, după ce i s-au deschis ochii si a văzut pe Domnul, inchinandu-se Lui, nu L-a mai mărturisit fiu a lui David, ci Fiu al lui Dumnezeu. Să nu te inalti cand versi lacrimi in vremea rugăciunii, căci Hristos este Cel ce s-a atins de ochii tăi de ai putut vedea cu mintea.
Cel ce, asemenea orbului, si-a lepădat haina si s-a apropiat de Domnul, se face ucenicul Lui si propovăduitorul invătăturilor celor mai inalte.

De va zăbovi păcatul in gandurile noastre, ne va umplea inima de semetie; iar. de il vom izgoni prin infranare si nădejde, vom dobandi zdrobirea inimii. Este o zdrobire de inimă lină si folositoare, spre inmuierea ei; si este alta ascutită si vătămătoare, spre pedepsirea ei. Privegherea, rugăciunea si răbdarea năcazurilor ce vin asupra noastră aduc inimii zdrobirea neprimejdioasă si folositoare, dacă nu imprăstiem tovărăsia lor prin lăcomia după ceva. Căci cel ce rabdă in aceasta, si celelalte va fi ajutat; iar cel nepăsător si imprăstiat, la iesirea din trup cumplit se va chinui. Inima iubitoare de plăceri, in vremea iesirii i se face sufletului inchisoare si lant; iar cea iubitoare de osteneli ii este poartă deschisă.
Inima invartosată este poartă de fier zăvorată inaintea cetătii; iar celui ce pătimeste raul si este stramtorat, i se deschide de la sine, ca si lui Petru (Fapte 12,10). Multe sunt felurile rugăciunii, care de care mai deosebit. Totusi niciuna nu este vătămătoare, decat aceea care nu mai este rugăciune, ci lucrare diavolească. Un om voind să facă rău, s-a rugat, după obicei, mai intai in cuget, si prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu fiind impiedecat, mai pe urmă mult 1-a multumit. Iar David vrand să ucidă pe Nabal din Carmei, după ce a,luat instiintare despre dumnezeiasca răsplătire, tăindu-si gandul acesta mult a multumit. Stim iarăsi ce a făcut cand a uitat de Dumnezeu, neoprindu-se pană ce Natan proorocul nu i-a adus aminte de Dumnezeu.

Cand dumnezeiestile Scripturi, cugetă la cele ascunse intr-insele; "căci cate mai-nainte s-au scris, toate - zice - spre a noastră invătătură s-au scris".
Scriptura numeste credinta "temelie a celor nădăjduite" (Evr.11,1); iar pe cei ce nu cunosc sălăsluirea lui Hristos, i-a numit necercati. După cum din cuvinte si lucruri se vede cugetul, tot asa se vede din faptele bune ale inimii răsplata viitoare.
Inima milostivă e vădit că va primi milostivire; iar cea care nu este asa, pe cele dimpotrivă.

Legea libertătii invată tot adevărul. Multi o stiu aceasta prin cunostintă; insă putini o inteleg. pentru că intelegerea e totdeauna in proportie cu implinirea poruncilor ei. Nu căuta desăvarsirea ei prin virtuti omenesti, căci nu se va implini desăvarsit printr-insele. Desăvarsirea ei e ascunsă in crucea lui Hristos. Legea slobozeniei se cunoaste prin cunostinta adevărată; se intelege prin lucrarea poruncilor; si se implineste desăvarsit prin mila lui Hristos.

Cand ne vom sili să implinim in constiintă toate poruncile lui Dumnezeu, vom intelege că legea Domnului este fără prihană; că se cultivă prin faptele noastre cele bune, dar fără mila lui Dumnezeu nu este cu putintă să se desăvarsească intre oameni.Cei ce nu se socotesc pe ei datornici intregii legi a lui Hristos, cunosc trupeste legea lui Dumnezeu, "neantelegand nici cele ce zic si nici cele despre care se rostesc cu tărie". De aceea ei socotesc că implinesc legea desăvarsit prin fapte.

Pe cel ce isi ascunde defăimarea si ocara punand inainte laude, cu greu il pot descoperi cei mai simpli. Asemenea acestuia este si cel ce sub chipul smereniei, e plin de slava desartă. Acestia acoperind multă vreme adevărul cu minciuna, in cele din urmă sunt dati totusi pe fată prin fapte. Unul făcand un lucru la arătare bun, vatămă pe aproapele său; iar altul nefăcand un asemenea lucru, il ajută cu gandul. Este o mustrare din răutate sau din răzbunare, si este alta intru frica de Dumnezeu si pentru adevăr.Pe cel ce a incetat de-a mai păcătui si s-a pocăit, nu-1 mai mustra; iar de zici că pentru Dumnezeu il mustra, mai intai descopere-ti păcatele tale.

Incepătorul oricărei virtuti este Dumnezeu, precum soarele, al luminii de toate zilele. Cand săvarsesti fapte virtuase, adu-ti aminte de Cei ce a zis: "Fără de mine, nu puteti face, nimic"(Ioan 15,5). Prin necazuri si-au gătit oamenii cele bune, după cum prin slava desartă si prin plăcere cele rele.Cel nedreptătit de oameni scapă de păcat, si măsura mahnirii sale, află sprijin impotriva lui.Cel ce crede in răsplata lui Hristos, pe măsura credintii sale rabdă bucuros toată nedreptatea. Cel ce se roagă pentru oamenii ce-1 nedreptătesc, ii inspăimantă pe draci; iar cei ce se luptă cu cei dintai, e rănit de cei de al doilea. E mai bine să fim batjocoriti de oameni decat de draci; dar cel plăcut lui Dumnezeu pe amandoi i-a biruit. Tot binele vine de la Domnul, după o anumită oranduire si pleacă pe ascuns de la cei nemultămitori, nerecunoscători si lenesi.

Celor ce asteapta pe Domnul, le vor creste aripi; schimbase-va puterea lor.(Isaia 40, 31)

(Marcu Ascetul)