Ungerea, Mirul, Intarirea, Pecetluirea
Apostolii Petru si Ioan in Samaria si Pavel in Efes au savarsit Taina Impartasiei Sfantului Duh prin punerea mainilor; Sfanta Scriptura nu spune daca in aceste doua cazuri cu punerea mainilor s-a unit si ungerea, insa chiar atunci aceasta taina se numea pecetluire, intarire, ungere si se savarsea in toate cazurile descrise mai tarziu atat prin punerea mainilor, ce se practica si la hirotonie, cat si prin ungere cu ulei. Cu timpul acest ulei se numi mir (ulei aromatic) pentru proprietatea lui aromatica, iat taina aceasta in vederea scopului ei se numi din antichitate"ungere". La Apus, actul punerii mainilor la savarsirea tainei conserva si mai departe insemnarea de act special unit cu ungerea; din aceasta cauza taina se numi continuu la Apus atat hrisma cat si punerea mainilor, iar mai tarziu se numi indecomun confirmatio adica intarire.
La Rasarit dimpotriva ideea ungerii prepondera cu totul si de aceea taina se numiobisnuit Hrisma; mai tarziu ea se numi Mir ca si uleiul aromatic intrebuintat in ea. Ideea punerii mainilor deveni secundara, desi chiar la Rasarit ungerea neaparat era unita intotdeauna si cu punerea mainilor in oarecare mod. Tertulian numeste acest act sfant benedicta unctio, ungere binecuvantata.
Pe cand Botezul ca Taina indispensabila pentru maintuire se putea savarsi chiar de laic, hrisma o savarseau numai episcopii si preotii, iar in Apus la sfarsitul acestei perioade, episcopii ca primii succesori de drept ai apostolilor; rezervara pentru ei insisi savarsirea acestei Taine; poate pentru faptul ca in vedererea savarsirii ei, apostolii Petru si Pavel au mers in Samaria. Taina se savarsea imediat dupa Botez in special la Rasarit sau si dupa ce trecea mai mult timp de la Botez asa in special la Apus, de cand episcopii isi rezervara aceasta Taina.
Penitenta, Spovedania, Marturisirea pacatelor
Nu avem marturii in detaliu despre cum se dadea iertarea pacatelor prin aceasta Taina; dar se stie sigur ca ea se savarsea de catre episcop, dupa ce penitentul isi marturisea pacatele. La ea se aplica de asemenea punerea mainilor sau a mainii. Marturisirea era de regula in Taina uneori insa si in public, daca un penitent se simtea constrans la aceasta de cugetul sau, ori daca episcopul il indemna sa faca cunoscut si in public adanca lui cainta ca sa se dea dovada deplina despre ea, precum si ca sa aiba efect si asupra altora.
La inceput, cei culpabili de pacate grele nu obtineau de regula deslegare, iertare, ci erau lasati numai la indurarea lui Dumnezeu. De la inceputul secolului al III-lea, Biserica fracu uz de indulgenta mai mare; totusi chiar de atunci aceasta taina se savarsea foarte des numai prin impunerea unei penitente secrete sau publice. ea sta in foarte stransa legatura cu disciplina Bisericii, fiindca o penitenta eficace ca si o indreptare morala constanta era efect atat al Tainei Penitentei cat si al unei randuieli de penitenta proprie.
Preotia sau Hirotonia
Apostolii precum si succesorii lor transmiteau preotia speciala prin punerea mainilor; si ea primi in cazul acesta numele propriu de Hirotonie, pe langa cel general de "Punerea mainilor", iar mai tarziu nu,ele de "Hirotesie". Totusi numele acesta a ramas cu timpul nume particular al punerii mainilor fara un caracter de sacrament, adica de taina la consacrarea in treptele inferioare ce nu sunt de origine apostolica, cum e treapta de anagnost si cea de ipodiacon.
Numele de Hirotonie deveni nume distinctiv al punerii mainilor cu caracter de sacrament adica de Taina, la consacrarea in treapta de diacon, preot si episcop. Aceasta Taina o savarsea numai episcopul, iar pentru consacrarea unui epsicop era necesar a participa 2 sau 3 episcopi.Totusi in cazuri urgente si un singur episcop putea hirotoni pe altul. Cand se instituira Mitropolitii, deveni regula ca un episcop sa fie consacrat de mitropolitul sau participand inca doi episcopi sau ceilalti in caz de urgenta cel putin inca un episcop.
Ioan 20, 23 : Şi Iisus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.
(Istoria Bisericeasca Universala, Eusebiu Popovici, 1925)
