Botezul copiilor 2
Nu este doar pentru adulti !
O cale de a cerceta consistenta scripturistica a botezului pruncilor este de a lua in considerare acest lucru : daca apostolii insisi ar fi recurs la calauzirea Scripturii in privinta botezului pruncilor, ce ajutor ar fi gasit ? Desigur, trebuie sa ne aducem aminte ca singurele Scripturi cu care trebuiau sa lucreze apostolii erau de la inceput cele ale Vechiului Testament. Ce lumina poti impartasi acestea asupra acestei probleme...?
Sa ni-i inchipuim pe apostoli, raspandindu-se dupa Cincizecime, implinind misiunea lui Hristos de a predica Evanghelia si de a-i boteza pe cei care se converteau la ea.
Daca unul dintre acei convertiti, cineva precum temnicerul din FA 16, i-ar fi intrebat :"Poate sa se boteze si fiica mea de 6 luni ?"
La ce indrumare scripturistica s-ar fi dus ei pentru raspuns ?
Ei bine , scrierile apostolilor, care au devenit Noul Testament, invata limpede ca apostolii vad botezul ca pe semnul unui Nou legamant al relatiei cu Hristos. In botez, ne ingropam impreuna cu Hristos si ne ridicam cu El prin puterea Duhului Sfant. Orice legamant pe care Dumnezeu l-a facut cu oamenii a avut un semn vizibil. In legamantul Sau cu Israel, semnul lui Dumnezeu a fost taierea imprejur. Fara indoiala, Apostolii ar fi fost de acord cu descrierea botezului facuta de Sfantul Ciprian , care il numeste "taierea imprejur duhovniceasca".
Prin urmare intrebarea pe care si-ar fi pus-o apostolii, in cautarea unei indrumari referitoare la botezul pruncilor era :"Ce ne invata Scripturile despre cine sunt cei care pot fi primiti in Legamantul lui Dumnezeu si pot primi semnul acestuia ? " Ca evrei, raspunsul absolut 100% scripturistic, ar fi fost evident pentru ei.
Vedeti, in cazul Vechiului Testament, Dumnezeu nu numai ca permite copiilor sa primeasca semnul taierii imprejur. El le porunceste chiar sa fie acordat la varsta de 8 zile oricarui baiat nascut in casa lui Israel. Aceasta ar parea sa fie evidenta scripturistica cea mai limpede in privinta botezului pruncilor.
Salasluirea Duhului
Un posibil raspuns protestant ar suna astfel :"dar aici nu vorbim despre Vechiul Legamant. Vorbim despre Noul."
Acum trebuie sa spun ca intrebarea daca merita sa argumentezi ca Dumnezeul milei si al iubirii fara de margini ar darui cu bucurie copiilor binecuvantarile legamantului legii, dar le-ar refuza initierea in legamantul harului. Dar vreau sa cercetez intrebarea dintr-o perspectiva exclusiv nou-testamentara. Vom vedea astfel ca scrierile apostolice ajung la aceeasi concluzie : botezul copiilor este in acord desavarsit cu invataturile scripturii (Vechiul si Noul Testament).
Ca protestant, textul la care am trimis totdeauna pentru a protesta impotriva ideii de botez al copiilor a fost, desigur : FA 2,38
In mod tipic, aici ma opream intotdeauna din citit. Pentru mine, acest lucru parea suficient pentru a arata ca pentru a fi botezat este nevoie de pocainta. Pruncii nu se pot pocai. Este cat se poate de simplu. De cand am inceput sa cercetez serios aceasta intrebare, mi-am dat seama ca pasajul continua . Citind versetul intreg, ca si pe urmatorul, m-am vazut nevoit sa privesc lucrurile mai larg : FA 2, 38-39.
Sunt cateva lucruri importante de vazut aici. Mai intai, botezul nu este scopul final al pocaintei.
Scopul pocaintei si al botezului este de a da crdinciosului darul Duhului Sfant. Duhul Sfant este promisiunea despre care vorbeste Petru aici (cf. FA 2,33).
Petru declara ca darul Duhului este si pentru copiii celor care asculta cuvintele lui. Aici intalnim din nou intelegerea pe care o are Biserica Primara asupra mantuirii ca lucrare vie. Pocainta si botezul, ne invata Petru, sunt pasi catre scopul ultim al credintei crestine : gasirea lui Dumnezeu care Se salasluieste in noi.
Salasluirea Duhului este marca de identificare a unui adevarat crestin, "garantia" ca suntem avutia rascumparata (Efeseni 1, 14) a lui Hristos.
Istoria crestinilor ne arata ca nu abilitatea de a se pocai si botezul face pe cineva crestin. Pocainta si botezul nu sunt pasii finali in urmarea lui Hristos. Procesul trebuie sa includa salasluirea Duhului Sfant.
Astfel, problema reala care trebuie discutat in ce-i priveste pe copii nu este :"Copiii se pot pocai ?" Ci, mai degraba :"Poate Duhul lui Dumnezeu sa Se salasluiasca in copii ?". Daca raspunsul este "da", atunci pe temeiul Scripturilor si al apostolului Petru, trebuie sa botezam copiii.
Acest lucru este lamurit si in istoria lui Corneliu si a casei sale (FA 10). Pe cand Petru le predica, Duhul Sfant S-a pogorat asupra lor. Ei bine, cum Corneliu isi adunase toate rudele si prietenii pentru a-l asculta pe Petru si cum Duhul Sfant s-a pogorat asupra tuturor celor din casa, este cat se poate de posibil ca Duhul Sfant s-a pogorat si asupra unor copii- poate chiar prunci.
Sa ne intrebam :"Poate Duhul Sfant sa Se salasluiasca in prunci si in copii mici ?" "Au nevoie copiii sa se mantuiasca ?"
"Vrea Dumnezeu sa-i mantuiasca pe prunci ?" "Hristos a murit ca sa-i mantuiasca si pe ei ?"
Raspunsul ferm ar fi :"Da!"
(Insetand dupa Dumnezeu- Matthew Gallatin, editura Cartea Ortodoxa)
