Sunt distante care se masoara nu in metri lungime ci in kilometri inaltime :"Priveste la cinstea pe care au primit-o toti sfintii si imitandu-i, vei fi atras si tu incet, incet spre virtute"
Cea mai mare fapta din lume este rugaciunea, asa spunea si marele invatat Pascal :"Cand omul sta in genunchi si se roaga Creatorului, devine cea mai mare si cea mai puternica fiinta din Univers." Ruga este asadar o tainica lucrare ce se face in zece trepte: sapte pana la cer si trei in cer.
Prima treapta este cea parcursa cu rugaciunea limbii. A gurii si a glasului. Din aceasta va izvori, rugandu-ne su staruinta, bucuria de a ne ruga. Este treapta cea mai de jos, dar peste care nu se poate trece.
A doua treapta este rugaciunea mintii. Zbor cu o aripa, cum o numesc sfintii parinti. Cand incepem sa ne rugam cu limba, mintea va cauta sa inteleaga ceea ce rostim si astfel, rugaciunea trece spre cea de-a doua treapta. Daca mintea se gandeste tot mai mult la ceea ce rosteste, rugaciunea incepe sa se aseze in ganduri, inaltandu-se de pe buze, cum spune dumnezeiescul Pavel :"Ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea; voi canta cu duhul, dar voi canta si cu mintea."(Corinteni, 14,15)
Cea de-a treia treapta este rugaciunea inimii. "Sa ne ascundem mintea in inima, in camara lasata de Mantuitorul"Aici va trebui sa luptam si sa biruim un dusman primejdios : imaginatia.Daca nu ne vom stradui sa biruim imaginatia, aceasta va incendia in curand ratiunea, partea cugetatoare a mintii, va declansa jocul ametitor, al intelesurilor de tot felul si al conexiunilor acestora si ne va potopi in final prin imrastiere, risipindu-ne.Daca mintea a coborat in inima, ratiunea se inalta la ceruri, spune Sfantul Serafim de Sarov."cand s-a unit mintea cu inima, primul semn este ca apare ca un cui de foc in mijlocul inimii." Din clipa aceasta incepe rugaciunea harica, fiecare cuvant va fi simtit in inima.
A patra treapta de inaltare este rugaciunea vazatoare. Aceasta rugaciune va aduce celor care o dobandesc un mare dar pierdut de om princaderea lui :vederea cu duhul.
A cincea treapta a rugaciunii este cea de sine msicatoare. Cand mintea si inima se roaga impreuna si permanent, curat si vazator, apar perioadele de descoperiri dumnezeiesti. Rugandu-ne neincetat toate ale fiintei vor fi miscate intru Dumnezeu, iar Dumnezeu le va misca pe toate ale fiintei. "Eu dorm dar inima mea privegheaza."
A sasea treapta este rugaciunea in extaz sau in uimire. Rapirea mintii la cer, cand toate ale trupului nu mai au valoare, momentul redimensionarii firii cazute. Pana aici esti cu cele grele ale fiintei si ale pamantului. Aici incepi sa fii cu cele ale Cerului. Te ridici cu mintea si cu inima la cele inalte, dobandind extazul.
Treapta a saptea e rugaciunea contemplativa. Cea pe care a avut-o sfantul apostol Pavel. Mintea e rapita de Sfanta Treime si prin lucrarea lui Dumnezeu e dusa in cele mai inalte contemplatii,in Rai. Aceasta rugaciune e exclusiv lucrarea lui Dumnezeu. Cum spune sfantul Isaac Sirul :"Daca ajunge cate unul din neam in neam."
Dupa aceste trepte urmeaza Rugaciunea in Ceruri, care are trei trepte : rugaciunea cu sfintii, rugaciunea cu ingerii si rugaciunea in fata lui Dumnezeu Insusi.
Miezonoptica este cea mai veche dintre cele 7 laude, fiind intemeiata pe porunca Mantuitorului :"Vegheati, dar, ca nu stiti cand va veni stapanul casei; sau seara sau la miezul noptii sau la cantatul cocosilor."
sau cum se spune la Matei 25, 6-13, in pilda celor zece fecioare, iesite spre intampinarea Mirelui :"La miezul noptii striga un glas :Iata Mirele...drept aceea privegheati ca nu stiti ziua si nici ceasul."Iata de ce trebuie sa ne rugam si sa priveghem.
Rugaciunea,insa e de doua feluri : dupa numarul de persoane care iau parte la ea si dupa locul si timpul cand se savarseste. Deosebim astfel rugaciunea particulara si rugaciunea Bisericii. Rugaciunea particulara este citita dintr-o carte sau ca rod al inimii noastre. Asa cum s-a rugat Mantuitorul pe Calea dintre Betania si Ierusalim, sau cum s-a rugat sfantul apostol Pavel si Sila in temnita, sau sfantul apostol Petru pe acoperisul casei din Iope. Asa ne rugam si noi strabatandu-ne caile, cu bune si cu mai putin bune, slavindu-L pe Dumnezeu.
Rugaciunea este o lucrare nesfarsita, mai presus de orice arta sau stiinta. Prin rugaciune intram in legatura cu Fiinta cea fara de inceput sau, altfel spus, insasi viata lui Dumnezeu intra in noi prin acest canal. Rugaciunea este un act de inalta intelepciune, care intrece orice frumusete si orice vrednicie. In rugaciune aflam sfanta incantare a duhului nostru.(Arhimandrit Sofronie)
Numai omului ii este data aceasta sansa de a ajunge cu rugaciunea in fata lui Dumnezeu. Si tocmai omul o nesocoteste. Vai, noua, cata ignoranta !
(Cornel Constantin Ciomazga)
