Prezentata in multe lucrari valoroase de catre unii teologi rasariteni, Ortodoxia departe de a fi astamparat setea de cunoastere a ei, a marit-o si mai mult. Si aceasta din cauza faptului ca Ortodoxia reprezinta un mod aparte de traire a Crestinismului.
Impresia pe care o face Ortodoxia asupra crestinilor de alte confesiuni este ca ea e un mod foarte vechi de traire si exprimare a Crestinismului. Dupa unii, acest mod nu ar mai corespunde mentalitatii si problemelor societatii de azi. Altii, insa, se simt atrasi de ea tocmai pentru ca iradiaza un duh de evlavie detasat de agitatia actualitatii, oferind omului de azi, un refugiu intermitent din framantarea cotidiana, catre o zona a inefabilului atemporal sau a spiritualitatii crestine originare, nediluata de succesivele ei adaptari la mentalitatile perioadelor istorice.
Ortodoxia este identica in credinta si cultul ei cu Crestinismul originar, insa raspunde totusi perfect necesitatilor spirituale de azi ale popoarelor care au pastrat-o.Ea nu s-a modificat esential dupa perioadele istorice prin care a trecut omenirea in cele 2000 de ani : nu s-a medievalizat precum Catolicismul, nu e produsul protestului renascentist precum Protestantismul si nu cauta nici acum o modificare esentiala pentru a se adapta timpului nostru prin secularizare.
Ortodoxia a pastrat caracterul autentic al religiei ca dialog al credinciosului cu Dumnezeu si numai in relatia dialogica, Dumnezeu a trait intens si adevarat. De aceea Ortodoxia este o experienta vie a lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu, ca partener in dialogul cu credinciosul, lucreaza la randul Sau asupra partenerului uman, il binecuvanteaza, ii raspunde la cereri cu mangaierile si darurile Sale.
Dumnezeu lucreaza asupra credinciosilor prin cult, prin Taine,iar credinciosii simt si marturisesc prezenta lui Dumnezeu in cantarile de lauda si rugaciunile ce le aduc.Dumnezeu lucreaza asupra noastra in timp ce ne rugam Lui, dupa ce am amintit faptele Lui mantuitoare si L-am laudat pentru ele. Lucrand asupra noastra, Dumnezeu ne deschide ochii sufletului ca sa vedem lucrarea Lui si sa o simtim.
In cultul sacramental al Ortodoxiei, lucrator e Duhul Sfant asa incat are loc continuu experimentul intalnirii cu Dumnezeu, vorbirea omului cu Dumnezeu despre trebuintele sale si ale semenilor sai, ca si despre bucuriile sale pentru darurile primite.In Duhul Sfant, omul se vede pe sine nu in impasul neputintei si al nefericirii, ci in nadejdea optimista a implinirii sale.
In Ortodoxie omul se traieste pe sine inaltat si gusta de mai inainte inaltarile sale viitoare,inclusiv viata sa eterna in Dumnezeu, in Duhul iubirii si al comuniunii cu Dumnezeu si cu oamenii Sai.Temeiul cel mai adanc al nadejdii,al bucuriei care strabate tot cultul ortodox si caracterizeaza Ortodoxia, este Invierea.Aceasta sarbatoare care se afla in centrul cultului ortodox, este o explozie de bucurie, asemenea celei traite de ucenici cand au vazut pe Domnul inviat. Bucuria cosmica pentru biruinta vietii, dupa tristetea intensa pentru moartea pe care a trebuit sa o suporte chiar Stapanul vietii prin faptul ca S-a facut om. Cerurile sa se veseleasca si pamantul bucura-se si sa praznuiasca lumea cea vazuta toata si cea nevazuta, ca a inviat Hristos, veselia cea vesnica.
Bucuria Invierii e data in Crestinism in fiecare Duminica, zi care este inchinata Invierii Domnului.Tot cultul ortodox vibreaza de bucuria Invierii :"Acum toate s-au umplut de lumina, si cerul si pamantul."
Ortodoxia accentueaza cu deosebita staruinta credinta Crestinismului in biruinta vietii. Lupta atat de nedecisa intre viata si moarte s-a terminat cu biruinta definitiva a Vietii, asa incat nu ne mai temem de moarte, nu ne mai intristeaza moartea fiindca ea e doar trecere la Viata cea adevarat pe care o pregustam de pe acum.
In structura sacramentala a Bisericii se da o expresie constienta a structurii Cosmosului. Lumea nu are sens decat inteleasa ca dar al lui Dumnezeu catre oameni. Universul e via daruita oamenilor :"Universul a fost creat pentru noi si nu noi pentru Univers.", spune Ioan Gura de Aur, in Omilia la Romani. Totul e dar al lui Dumnezeu catre om, semn al iubirii Lui. Prin toate lucrurile ni se certifica si comunica fluidul iubirii divine, al bunavointei sau Harului Sau. Toate sunt Taine, precum orice dar pe care ni-l face un semen al nostru e semn purtator al iubirii Lui catre noi.
(Dumitru Staniloae)
